Cei trei mușchi tari

Săptămâna trecută s-a încheiat o perioadă frumoasă și liniștită a vieții mele, o perioadă de care îmi e deja dor. Mai mult, este o perioadă la care m-aș întoarce cu mare drag dacă nu aș strica prin asta coerența stilului de viață pe care mi-am propus recent să-l adopt. Este vorba despre perioada în care nu urmăream evenimentele cotidiene dar, mai ales, nu mă uitam la televizor.

Vedeți voi, dragi cititori, lipsa mea de pasiune pentru fotbal, telenovele, scandal, violuri și politică îmi permitea să îmi trăiesc viața relativ liniștit, conștient că ceva e foarte în neregulă cu România și cu lumea în general, însa voit inconștient vizavi de marimea exactă a  neregulii. Lucrurile nu vor mai fi vreodată la fel.

Pe vremea când mă uitam la TV, îmi plăceau în mod deosebit reclamele. Privind acum, am constatat cu dezamăgire că standardul a scăzut (probabil odată cu salariile din domeniu), în primă fază având senzația că toate produsele sunt targetate către găini analfabete. Ulterior m-am liniștit, dându-mi seama că majoritatea română este formată din găini analfabete (și apă).

Nu neapărat un exemplu relevant, dar o bună ocazie să mă dau rotund este oferită de Maggi. “Ce fac cei trei mușchetari ai mei?”, întreabă mama găină analfabetă în prima replică din script. Așa cum probabil știți, celebrele personaje ale lui Alexandre Dumas erau muschetari, cu s. Muschetarul este un soldat (infanterist) echipat cu o muschetă. Ceea îmi ridică diferite întrebări:

1. Dacă muschetarul are muschetă, mușchetarul are … ? Mușcheta are mușchi sau pur și simplu mușcă?
2. Copywriterul a terminat liceul? Bonus: există cineva din echipa de proiect care să fi terminat liceul, putând astfel semnala această subtilă eroare?
3. Agenția producătoare a vrut de fapt să se adapteze la nivelul de găini analfabete al consumatorilor? Bonus: le-a trecut prin minte să bage și o glumă cu Alexandre Dumbass?
4. Cât costă o mușchetă? M-ar interesa să știu dacă se merită, pentru că momentan mă risc cu un pistol cu bile sub scaunul șoferului.

Timp de lucru: 15min.

Subtitrare:

Cand nu mă uitam la TV, era mai bine, că nu știam ce nasol e de fapt. Acuma mă uit și nu îmi place ce văd.

N-are legătură, dar mușchetari se scrie cu s, nu cu ș.

Subtitrări

M-am hotărât să atrag un nou segment de public la mine pe blog. Mă refer la segmentul de public care are nevoie de “.ro” într-un logo ca să își dea seama că ar putea exista și un site. Voi urma așadar modelul televiziunilor care dau maselor orice se vinde, indiferent de implicațiile sociale.

În consecință, la multe dintre articolele ulterioare mele voi oferi subtitrări, care pot fi găsite la finalul articolului. Bineînțeles, se va pierde câte ceva în traducere, dar sunt vremuri grele și cu toții trebuie să ne adaptăm. Probabil că ironia se va pierde prima.

Subtitrări:
Sunt oameni care nu-nțeleg ce scriu. De-asta o să pun subtitrări în josul paginii, unde scrie “Subtitrări”. O să fie tot ce am zis în pagină, dar mai pe scurt, așa.

Seninătate

Aparent, sunt naiv. Am purtat recent o discuție în care eu mă plângeam ca televiziunile nu își iau în serios rolul de formatoare, cu tot cu responsabilitățile conexe, mulțumindu-se să încurajeze senzaționalul și voyeurismul, accelerând degradarea societății. Mi s-a răspuns senin că nu au nicio obligație în acest sens, pentru că ele sunt afaceri, și unicul lor scop este să scoată bani. Poate că sunt eu naiv, dar o tranzacție în care unicul scop este câștigul financiar nu se numește afacere, ci combinație.

Așa că haideți să alergăm după bani, să facem cu toții combinații și să le spunem afaceri, și când nu va mai fi nimic de combinat să ne întrebăm senini ce s-a întâmplat.

Ca să fie și la dosar

Nu as vrea sa se înțeleagă greșit tăcerea mea față de toată treaba cu drepturile de autor. Nu am spus nimic pentru că au spus alții deja, și nu are rost să mă repet pentru trafic. Să se consemneze că, dacă vizavi de plafoanele de impozitare ar mai fi loc de discuție, vizavi de statul la cozi sunt de părere că Statul a greșit rău de tot.

Ce aș avea nou de spus pe tema asta, pe lângă ce am văzut că se discută? Cred că Statul a calculat greșit când a hotărât să înceapă un război cu presa și artiștii. Dovadă stau și vor sta toate împunsăturile, și prezentarea informației astfel încât să reiasă încă și mai evident că cei ce ne conduc sunt niște leneși penibili. Să nu uităm nici de “treci la coadă”. Ceea ce pierde Statul din vedere este că Europa îo cunoaște pe artiști și că Uniunea Europeană nu va privi cu ochi buni această înjosire.

Toată această poveste arată din nou, dacă mai era nevoie, că suntem conduși de niște amatori. În încheiere, bineînțeles că niște leneși penibili nu și-ar fi închipuit că restul României nu freacă menta și că ar prefera să lucreze în loc să piardă timpul la coadă. Nu mă aștept să le fie rușine.

Vecina mea revoluționară

Precum mulți dintre noi, locuiesc undeva unde am vecini. Să spunem că media de vârstă a vecinilor mei este undeva în jurul a 30 de ani. Se pare însă că una dintre vecinele mele a locuit atât de mult în blocurile de pensionari de la periferie încât, precum pisicile lăsate prea multă vreme fără stăpân, s-a sălbăticit.

Această făptură, animată de un înalt simț civic, lasă  în spațiile publice scrisori către colocatarii săi, semnate “vecinii”. Mă întreb, dacă “vecinii” le semnează, cui se adresează aceste scrisori? Mai mult, ele mă fac să zâmbesc amar, amintindu-mi de celebra semnătură “mai mulți membri ai partidului”.

Bineînțeles, scrisorile sunt redactate făcând uz de o gramatică și redactare în cel mai bun caz șchioape. Virgule între subiect și predicat, greșeli de felul “hrănii”, spațiul de după semnul de punctuație de negăsit, întregul text scris cu majuscule, etc. .

Spre amuzamentul și dezgustul vostru, două dintre aceste întâmplări vor fi prezentate aici. Cel mai recent mesaj a fost unul personal, sub forma unui post-it (roz) lipit pe ușa-mi, post-it pe care scria “TE RUGĂM, NU MAI LĂSA LUMINA APRINSĂ PE HOL. SEMNEAZĂ, VECINII”. Aș vrea să se consemneze că, animat de dorința de transforma cât mai multe situații în provocări, de cele mai multe ori nu aprind nici măcar becul cu temporizare, cu atât mai puțin pe celălalt. Nu că ar fi treaba cuiva.

Ceea ce mi-am propus să îi pun în vedere, de îndată ce o voi identifica, tinerei autoare de epistole este că, deși nu aveam pretenția să se gândească că pentru mesajele anonime pot fi folosite cutiile poștale, ușa face parte din apartament, și ceea ce a făcut se încadrează, pe lângă calomnie și hărțuire, la încălcarea proprietății private.

O altă scrisoare, lipită în lift, viza hrănirea câinilor comunitari de pe câmpiile alăturate blocului (da, blocul se află în câmp, la minim 100m de orice altă clădire). Nu o să discut controversatul subiect al câinilor comunitari, însă m-am simțit revoltat de faptul că altcineva decât firma care administrează complexul face anunțuti publice despre ce au sau nu voie locatarii să facă.

Sigur, “deocamdată vă adresăm o rugăminte politicoasă” scria urmașa lui Guevara. Mi-o și închipui pe tânăra semidoctă, nemulțumită de reacția obținută, îmbrăcând un costum moto galben și tranșându-ne pe toți à la Kill Bill. Reacția mea a fost de a lua un pix colorat și a sublinia greșelile de gramatică și exprimare, trecând în colțul dreapta-sus “7 (șapte)” și semnând. Am fost indulgent cu nota, și rău am făcut După câteva zile, am găsit respectiva scrisoare înlocuită cu o copie curată, copie în care nu fuseseră însă corectate greșelile. Asta e, v-a trebui să o las corigentă.

Am revenit din nou

Vă salut, dragi cititori! După cum probabil v-ați obișnuit, iată-mă. În spatele absenței mele din online (nu și din BTL, însă) se află o colecție de cauze, banale în majoritatea lor. Din acest motiv nici nu îmi voi folosi talentul dactilografic înspre a le zugrăvi. Intenționat este stilul întortocheat în care îmi croiesc frazele, intenționat spre a crește cu un minim de efort numărul de secunde de afișare.

Iată cum mă risc eu din nou, în speranța că se merită. Ati observat, poate, ca am schimbat tema de WordPress, în ipoteza că vă plictisiseți de cea precedentă, care oricum nu era tata’ lor la capitolul uzabilitate. Una din noutățile aduse este că acum pot susține diferite cauze printr-un banner 125*125. Așa că daca aveți o cauză despre care credeți că merită susținută, trimiteți-mi un banner și un link.

Bine v-am regăsit din nou, deci!