Copilul din buletin

Zilele trecute am prezentat buletinul. Privindu-l cu această ocazie mi-am dat seama că cel ce mă privea înapoi din spatele foliei de plastic, Tudor cel Rău din 2002, ar avea probabil o părere despre ce se întâmplă în aceste vremuri tulburi. Mi-am amintit apoi despre poza din primul meu buletin, Tudor cel Rău la 14 ani, cu privirea plină de curiozitate și anticipare.

14 ani, când tema pentru acasă era cea mai mare provocare profesională, când problemele mici și fericirile mici păreau imense privite de jos în sus. Înainte de examene, deadline-uri și ore suplimentare, înainte de butonul “snooze”, cofeină, trafic, și verificatul e-mailului.

Cred că fiecare are o fotografie din copilărie, o fotografie cu sine când tot viitorul în față. Fiecare are probabil o fotografie din vremea în care își imagina un viitor, și avea încredere că “atunci când o să fiu mare…”. Un copil cu vise și speranțe, pentru care încă nu există deznădejde, compromisuri, “n-ai ce să-i faci” și alte chestii de adulți.

Vă amintiți din copilărie, dragi cititori, când așteptați cu înfrigurare ceva? Ceva important, cel mai important lucru din lume? Vă amintiți cum vă șimțeați când se întâmpla să nu se întâmple? Gândițivă acum la copilul din voi, care așteaptă încă viitorul pe i l-ați promis și tot amânat.

Nu vă resemnați, faceți mai puține compromisuri, pășiți în gol din când în când. Știu, pare contra-intuitiv, dar asta e doar din cauză că societatea ne vrea blazați, previzibili și supuși. Nu frângeți inima copilului din voi, urmați-vă visul.


Subtitrari:

Din buletin sau alte poze din vremuri apuse ne priveste un copil care asteapta sa traim viata pe care si-o imagina. Haideți să nu-l călcăm pe visuri.