8
Adevărul făţist
Vă ameninţam într-un entry anterior că o să dezvolt subiectul adevărului făţarnic. Adevărul făţist, i-am mai putea spune. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost constrânşi de împrejurări să comunice între ei într-un fel sau în altul.
Cercetătorii unui prestigios institul olandez au descoperit că un factor major al trecerii de la comunicarea cu sine la comunicarea cu alţii a fost felul în care adevărul poate fi ascuns altcuiva, cu un efort minim faţă de cel necesar pentru păcălirea sinelui. Savanţii britanici au propus o standardizare a felurilor de a minţi prin împărţirea acestora pe plafoane de curaj necesar.
Aşa cum industria de entertainment a intuit, a spune adevărul necesită cel mai ridicat nivel de curaj. Precum am văzut cu toţii în filmele de dragoste, acţiune şi groază, adevărul poate fi dureros, ceea ce îl face o foarte bună armă. În cele din urmă, comunicarea sau receptarea adevărului sunt de obicei procese care cer o pregătire, acest sport nefiind pentru oricine.
În mod surprinzător, pe următorul nivel de curaj se află opusul, şi anume a minţi. În urma marşurilor de protest care au ţinut în şah lumea ştiinţei timp de două săptămâni, un grup de cercetători germani a organizat o conferinţă de presă în care s-a explicat că a minţi impune un risc, o asumare a faptului şi respectiv a consecinţelor acestuia, în cazul în care adevărul urmează a fi aflat ulterior, dintr-un motiv sau altul.
Acest plafon este mai accesibil publicului larg, necesitând 1 sau 2 testicule, care pot fi însă suplinite printr-o iluzie de grandoare sau prin nişte picioare scurte în plus, necesare minciunii. Studiile efectuate într-un institut american au dezvăluit faptul că în momentul debitării minciunii subiectul este totuşi sincer faţă de sine, şi deci conştient de pericole, din acest motiv fiindu-i şi necesare testiculele. Odată cu legalizarea armelor de foc personale se aşteaptă o creştere a numărului de posesori de testicule.
Al treilea, şi totodată cel mai scăzut nivel este rezervat mai sus amintitului adevăr făţarnic. Acesta a fost descoperit datorită noilor tehnologii, până recent fiind încadrat eronat în una din celelalte două categorii, din cauza lipsei de precizie a instrumentelor de măsură. “Cineva care emite un adevăr făţist urmăreşte în primul rând să pună informaţia pe care o oferă într-o formă cât mai interpretabilă, pentru a-şi asigura un refugiu în cazul în care ar apărea o confruntare ulteioară cu partenerul de discuţie”, spune Marcu Teodorescu, preşedintele Institutului de Cercetare pe Probleme de Adevăr din Bucureşti.
Această metodă de dualizare a adevărului reprezintă avangarda dezvoltării sociale, stând la baza interacţiunilor zilnice. De la titlurile de presă până la publicitate, adevărul făţist este perfect adaptat societăţii de consum şi caracterului dinamic al acesteia prin faptul că oferă posibilitatea de a alege ideea transmisă la orice inteval de timp după comunicarea mesaului. Devine astfel clară direcţia de dezvoltare, către o societate mai eficientă, liberă de constrângerile adevărului.
[...] Standardele duble Oamenii cu păreri despre orice Afirmaţiile voit interpretabile (o să detaliez într-un entry viitor) Cocalarii şi campioanele lor Băeţii şi fetele cu bani, fitzze şi 4 clase. Taximetriştii cu 7RON/km Locurile cu pretenţii de lux care vor de fapt doar să stoarcă bani de la clienţi Prejudecăţi şi etichete Presa de scandal Spiritul corporatist “hai să impingem hârtii în loc să ne vedem de treabă” Superficialitatea Comercialul Cea mai mare parte a muzicii româneşti Oameni care îşi dau importanţă pentru că simt că de fapt n-au [...]
Sincer asta cu adevarul fatarnic mi se pare ca dezvolta conceptul de “minciuni adevarate” si nu mi se pare ca s-ar mai putea numi si adevarul fatzis. Adica un adevar spus fatzis este acel adevar crud, care de multe ori raneste. Mie imi place acest tip de adevar si de multe ori mi s-a reprosat ca-l spun prea direct si prea din scurt. In timp am incercat sa-l mai “invelesc” in adevaruri mai mici, mai putin reale si mi-am dat seama ca am ajuns si la minciuna, doar ca sa nu mi se mai spuna ca ranesc.
Din fericire pentru mine, din pacate pentru restul, incep sa-mi revin, ca minciuna este intr-adevar posesoare a doua picioruse.
Pai da. Adevarul fatzist schimba mesajul cu totul, transforma la nevoie “da” in “nu” si invers, nu ambaleaza “nu” in niste “da” ca sa nu fie ascutit.
“Bai Vasile, cand mi-ai vandut masina asta mi-ai zis ca are geamuri electrice” “Da, ma refeream la faptul ca are optiunea <>… A, tu ai crezut ca ziceam ca masina are efectiv… nu. Imi pare rau daca n-ai inteles bine”. Deci “lol”. Exemplu fictiv si stupid dar intelegi ideea.
Ok. Now I got your point. Este adevarul fatzist, care nu-i fatzis si care se plimba intre cele doua extreme “da” si “nu”.
Oricum draga Tudor ai super posturi. Super idei si un mod foarte misto de a puncta chestii …
Pup
:”> Iti multumesc, si ma bucur tare mult ca citesti cu placere.
nu stiu de unde ia procopsit D-zeu pe unii cu asa un talent in ale scrisului de prin “dedesupturile sufletului”…..
In 5 ani astept si o carte cu ganduri …..multe ar mai avea cineva de invatat ….ma bucur ca reusiti sa-mi aratati ca oamenii frumosi nu trebuie sa-i cauti ci sa te holbezi mai bine in spatiul apropiat….
Băi! Presupunand că este așa, deși cunoașterea de sine mă scrutează cu scepticism, e într-o mare măsură meritul privitorului că poate vedea ceva frumos, așa cum formele și culorile sunt inutile fără un ochi care să le observe. Mulțumesc pentru gândul bun.
eu nu cred ca adevarul te aduce la constrangeri,ele ti le construiesti tu in acel caz,cred ca si in cazul acelei persoane dns care a postat comentariu,cred ca acest adevar fatis te duce la constrangeri.
cred ca sunt un pic obosita,caci la inceputul lecturii textului am inteles adevar fetis,radeam ca o proasta,caci nu intelegeam legatura,se mai intampla…dar nu-i grav cat timp ma amuza.