Aparent, mi se poate întâmpla și mie

Așa cum poate știți, ieri mi-am uitat telefonul acasă. Aceasta este de fapt Karma arătându-mi că degeaba fac mișto de Andreea. Așa cum poate vă amintiți, nu m-ați sunat. Variantele la care m-am gândit sunt:

1. Toți cei care m-ar fi sunat m-au putut vedea online și au dedus din statusul meu (“iată, mi-am uitat telefonul acasă”) că mi-am uitat telefonul acasă.

2. Nimeni n-a vrut sa ma sune, pentru că sunt rău.

3. Bine, hai. Nu aveți numărul meu.

4. Ar trebui să îmi fac rost de o viață.

Either way, ma intreb: oare as putea sa renunt de tot? Va jur ca mult mai des am simtit lipsa ceasului decat a telefonului propriu-zis.