Apple și felul în care scuipă în sus

Hi, I’m a Mac, and I’m a PC. Dacă va sună cunoscut, probabil că aţi luat parte la cel puţin una din şedintele de brainwashing marca Apple. Nu ştiu despre voi, dar eu unul am văzut destule clipuri pe tema “antropomorfizare”. Probabil că nici vouă nu v-a scăpat mesajul destinat subconştientului de trendfollower “eşti ceea ce foloseşti, și dacă încă mai foloseşti PC eşti super-naşpa, tinere mocofan!”.

N-o să va mint, aveam să sar la jugulara Apple mai repede și mai aprig decât sare un prozelit “de mere” la duel să apere onoarea fructului oprit. Din fericire, mi-am dat seama la timp că aş deveni un prozelit PC demn de tricou “macs are gay”. Adevărul este că Apple ştie să facă produse, motiv pentru care, dacă aș putea scoate banii din ecuaţie, m-aş înconjura de iMacs și iPhones. Problema mea e de fapt cu campania anti-PC, care mă dezgustă profund, şi mă face să mă ruşinez de macBookul de pe care vă scriu de ceva vreme. Campania lui Microsoft, în schimb, mi s-a părut făcuta cu mult mai mult bun-simţ.

Când Apple a decis să renunțe la procesoarele G în favoarea Intel, m-am gândit că acesta este începutul sfârșitului, că își începe migrarea dinspre unealtă pentru profesioniști către gadget pentru imagine. Și cred, cel puțin din perspectiva targetului de advertising, că am avut dreptate. Mă simt, în situația asta, jignit în două ipostaze: ca utilizator de PC, evident de ce. Ca utilizator de Mac, pentru că sunt încadrat în targetul casual. Îmi pare rău pentru produse, și pentru cum se murdăresc ele de la noroiul aruncat în PC-uri.

Later edit: iPod Touch are acum un difuzor integrat. Abia aștept să înceapă cocalarii din mijloacele RATB să privească la videoclipuri cu Guță și muzica bună.