Ballantine’s Day

Poate că vă așteptați să mă plâng în armonie cu blogosfera despre cum orașul s-a umplut astazi (ieri) de fete și băieți puși pe ținut de mână și împreunat de buze, sau poate că dimpotrivă, va așteptați să remarc superior cum blogosfera vuiește de acest subiect, subiect pe care eu nu îl voi aborda, întrucât toți sunt niște dobitoci iar eu nu. Îmi pare rău dacă vă dezamăgesc, dar nu am 60 de ani ca să fiu deranjat de pierderea identității naționale prin migrarea de la Dragobete la globalul Valentine’s Day, și nici nu încerc să scot bani din AdSense scuipând sarcasm cu virgulă între subiect și predicat.

Ceea ce mă descumpănește însă este că, aparent, noul trend este a fi împotriva trendului, și nici nu mai știi pe care dintre ele să sari ca să fii mai original. Ar trebui oare să acționez conform propriilor idei și păreri? Ar trebui ca acestea să fie cu adevărat ale mele? Nu există doar alb și negru? La naiba, ce mă fac? Cine îmi arată și mie ce trebuie să gândesc?