Blogus Vivendi

Dupa ultimele cercetari efectuate la un prestigios institut finlandez, numarul celor care isi scriu povestea vietii pe blog este mult mai mare decat numarul celor care o citesc. Acest fapt, desi poate surprinzator sau chiar inducator de tendinte sinucigase, se incadreaza in logica lucrurilor. Este vorba aici despre anglofonicul concept de supply&demand.

Cei mai multi bloggeri vor relata de obicei evenimente sau fapte. Le vor relata simplu, fara a desprinde o idee, cam ca niste jurnalisti. Numarul de cititori este direct proportional cu numarul de participanti la respectivul eveniment (si cu calitatea relatarilor anterioare, dar asta deja nu mai trebuie mentionat). SIAB – o gramada. Berea de la terasa impreuna cu Gigi si cu Sile – 10. Si asta pentru ca unii ar putea vrea sa stie ce e cu terasa.

Sigur, berea de la terasa ar putea fi un excelent punct de inceput pentru un alt gen de blogger, care va porni de la aceasta si va pune in discutie o idee filozofica derivata, cum ar fi “de fiecare data cerem acelasi lucru, nici nu avem nevoie de meniuri. Oare asta inseamna ca mergem prea des la terasa sau doar ca ne simtim in largul nostru acolo?” sau “tindem sa cerem cu totii aceeasi bautura. Asta inseamna ca suntem solidari in subconstient sau pur si simplu niste oi?”.

Din pacate, asta se intampla foarte rar, pentru ca oamenii nu prea mai sunt interesati de idei, cu atat mai putin de a se chinui sa le extraga dintr-o situatie cotidiana. Si aici se afla de fapt o problema mai complexa, care sta nu numai la baza blogurilor nasoale, ci si a muzicii nasoale, si a desenelor nasoale de pe pereti, si a cam tot ce e nasol si implica creatie. Faptul ca oricine poate sa isi exprime creativitatea inseamna ca oricine isi va exprima creativitatea (intr-un domeniu sau altul), indiferent daca o poseda sau nu, in principal pentru ca asa e trendy.

Majoritatea se va complace asadar in a scrie in blog “azi am fost la terasa cu Gigi si Sile. Cat stateam noi acolo, prin fata noastra a trecut Saftica. Mama, ce picioare avea! Sile a fluierat dupa ea, dar ea nu a auzit. Berile ne-au costat in total 25RON si am lasat bacsis inca 5RON”

Va rezulta astfel o gramada de creatie reziduala, care va creste in cantitate pe masura ce accesul la metodele de exprimare va creste in largime. Plin de tristete imi afirm insa indoiala ca aceasta stare a lucrurilor se va schimba in curand, cel putin atata vreme cat va fi trendy sa “creezi”. De ce? Pentru ca trendul, fiind mai accesibil, si prin asta mai cool, tinde sa asfixiexe logica.