Courtesy of Vodafone (and the lack thereof)

Ceea ce urmează trebuia să constituie vreo 3 posts şi să redea vag călătoria mea la Sibiu, si nu sa fie singurul post din categoria Blog & Travel. Dacă vă vine să credeţi, singurul hotspot wireless (deci singurul ‘net gratis) pe care l-am găsit era Vodafone şi era pe bani, de fapt. Huo, vulturilor! Urmează aşadar o ediţie specială cu titlu de film pornografic:

Connecting people 3 in 1

Este luni. Vanzatorii ma saluta de indata ce trec pragul, si nu le pasa de cate ori ma razgandesc pana sa cumpar o amarata sticla de coca-cola. Un tip se implica in a ne da indicatii atat de mult incat ajungem sa Il urmam cu masina. Cand ramanem prinsi in trafic, trage pe dreapta si asteapta. Ma simt bine printre semenii mei.

Mancarea este excelenta, pacat de portiile imposibil de terminat. Muraturile sunt de casa, gemul la fel, pacat ca nu mai incape desert. Muzica este in surdina, ca si ceilalti clienti. O doamna ce mi-ar putea fi mama imi vorbeste cu “dumneavoastra” si ne tot ofera de baut. Sunt aproape perplex, pentru ca nu imi aduc aminte ca normalitatea sa fi fost vreodata mai surprinzatoare.

Toate acestea se vor termina mult prea repede. Maine seara voi fi la Bucuresti si orasul Sibiu va fi deja o amintire cand eu voi tranfera aceste ganduri catre internet. Evident scriu in deplasare si voi pasa cu nostalgie timpul prezent, desi ma voi fi intors de multa vreme. In acele momente, ziua de maine se va numi miercuri, iar eu ma voi gandi la badaranii din metrou. Pana atunci mai este insa o jumatate de zi.

Este marti, asa ca merg pe o strada curata, si oamenii imi zambesc. Ma opresc sa fac o fotografie si trecatorii imi ocolesc cadrul, sau asteapta sa cobor aparatul fara semne de nerabdare. De fapt, ca tot veni vorba, nimeni nu se uita urat la mine, in ciuda faptului ca probabil ma comport ca un turist asiatic.

Pe partea providentiala am avut noroc, asadar partea turistica s-a prelungit pana maine. Se pare ca marti seara, adica acum, ma voi gandi scurt si cu amuzament la badaranii din metrou. Era dimineata, deci frig, deci degetele mele au amortit pe aparatul foto. In pizzeria in care intru, pun intrebari de turist, iar o tipa se ofera sa imi arate orasul. Am astfel ocazia de a vedea Sibiu prin alti ochi decat ai mei. De exemplu, aflu ca exista un mall-frate!

Ah, ma gandesc eu. Stiam ca e prea frumos. Turns out the mall is sort of stylish, though. Sigur, exista si fitze, dar mult mai putine decat ma asteptam. In plus, e situat la iesirea din oras, deci e un fel de Carrefour, de fapt. Iata-ma asadar mergand la mall in masina unei tinere vag cunoscute, ceea ce ma indoiesc ca as fi facut in Bucuresti. Din cauza traficului, evident.

All and all, m-as face student aici, daca ar avea Politehnica. Si imediat ce termin de ras in hohote, voi scrie in continuare: culmea, fiind din Bucuresti, probabil ca as primi loc la camin. Cu putin noroc, voi goli cardul si voi mai avea si baterii; in aceste conditii, voi avea si poze cu Sibiul noaptea. Urati-mi noroc: chiar daca voi vedeti asta abia de miercuri incolo, putin noroc in plus nu strica niciodata.