Subtitrări

M-am hotărât să atrag un nou segment de public la mine pe blog. Mă refer la segmentul de public care are nevoie de “.ro” într-un logo ca să își dea seama că ar putea exista și un site. Voi urma așadar modelul televiziunilor care dau maselor orice se vinde, indiferent de implicațiile sociale.

În consecință, la multe dintre articolele ulterioare mele voi oferi subtitrări, care pot fi găsite la finalul articolului. Bineînțeles, se va pierde câte ceva în traducere, dar sunt vremuri grele și cu toții trebuie să ne adaptăm. Probabil că ironia se va pierde prima.

Subtitrări:
Sunt oameni care nu-nțeleg ce scriu. De-asta o să pun subtitrări în josul paginii, unde scrie “Subtitrări”. O să fie tot ce am zis în pagină, dar mai pe scurt, așa.

Am revenit din nou

Vă salut, dragi cititori! După cum probabil v-ați obișnuit, iată-mă. În spatele absenței mele din online (nu și din BTL, însă) se află o colecție de cauze, banale în majoritatea lor. Din acest motiv nici nu îmi voi folosi talentul dactilografic înspre a le zugrăvi. Intenționat este stilul întortocheat în care îmi croiesc frazele, intenționat spre a crește cu un minim de efort numărul de secunde de afișare.

Iată cum mă risc eu din nou, în speranța că se merită. Ati observat, poate, ca am schimbat tema de WordPress, în ipoteza că vă plictisiseți de cea precedentă, care oricum nu era tata’ lor la capitolul uzabilitate. Una din noutățile aduse este că acum pot susține diferite cauze printr-un banner 125*125. Așa că daca aveți o cauză despre care credeți că merită susținută, trimiteți-mi un banner și un link.

Bine v-am regăsit din nou, deci!

Offline 2

Poate că ați observat, și îndrăznesc să sper ca ați făcut-o cu o oarecare tristețe, că nu am fost prea prezent pe blog. Ei bine, toate acestea au început într-o seară când, ajungând acasă, am găsit în ușă o hârtie de la bancă. Banca o informa pe chiriașa precedentă că nu și-a plătit ratele la SUV și că are de dat o grămadă de bani și SUV-ul înapoi. Asta vă spun doar ca să vă ofer niște background despre stimata domnișoară (doamnă?).

Din aceeași categorie, am constatat că aceeași chiriașă acumulase o datorie de 900 RON la RDS, iar din acest motiv eu am rămas fără Internet. Bineînțeles că inițial am avut un sentiment neplăcut față de aceasta, aș putea chiar să zic că m-am îngrijorat. Constat însă, pe măsură ce trece timpul, că de fapt nu îmi lipsește atât de mult. Sigur, poate că voi v-ați dori updates mai dese, dar o să găsesc o soluție și pentru asta.

În cele din urmă, oricât de frustrant ar părea, fără Internet dorm mai mult și am reușit, minune a minunilor, să și scriu câte ceva. Poate că o să stau fără Internet, poate că nu, în orice caz am ținut să vă pun în vedere faptul că dacă vă obișnuiți fără el timp de două săptămâni aveți toate șansele să nu îi duceți lipsa prea acut. Și apoi, de ce nu, puteți face asta și cu televizorul. Pare o nebunie, dar înclin să cred că doar din exterior.

Updates

Buna seara, dragi cititori!

Asa cum Google Analytics mă asigură că ați observat, nu m-am mai adresat Internetului de ceva vreme. Vă veți bucura poate să aflați că sunt relativ sănătos, începând probabil de mâine, și că îmi continui cruciada împotriva somnului, intitulată sugestiv “I’ll sleep when I’m dead“. Adevărul este că între lucrul la fabrica de internet și alte proiecte artistice mi-a rămas mult prea puțin timp liber pentru scrie pe blog fără a face un compromis în ceea ce privește calitatea. Partea bună este că în urma acestui (nou) hiat am luat câteva decizii în ceea ce îl privește pe onlineself. Contrar obiceiului meu, o să le scriu aici, ca să fiu mai motivat să le respect.

Voi scrie pentru blogul ART Fusion, și speranța mea este că voi scrie într-o bună zi și pentru blogul DotWeb. În ideea că voi fi constrâns de Google Calendar să am aceste două activități, poate că va apărea conținut scris de mine într-un mod mai regulat. Și chiar dacă temele vor fi altele decât cele cu care ne-am obișnuit, speranța mea este că stilul meu “Duet Ion Creangă – Mihai Eminescu, editat de Vadim Tudor” va fi suficient de cool încât să vă trezească interesul despre voluntariat și web. Dacă nu, mă voi baza exclusiv pe stilul de Twitter, intitulat sugestiv “sinucidere la persoana a 3-a”.

Prima problemă pe care o voi rezolva este această temă de wordpress, care a primit feedback pozitiv doar din punct de vedere estetic. Drăguță și diversă cum este, face textul încă și mai greu de citit pentru voi, se încarcă greu și am senzația că este un coșmar din punct de vedere al SEO (a se citi “o citește Google mai greu și se hotărăște că mai bine își bagă picioarele”). Ca să nu mai vorbesc de chinul pe care îl reprezintă a căuta sau produce o imagine pentru fiecare post, a o redimensiona, uploada și adăuga. Voi face deci ceva în această privință (optimizare sau schimbare) cu prima ocazie.

Mi-am dat recent seama că aș vrea să am totuși și un outlet creativ, fără să îl amestec însă cu cel de idei structurate logic. Va apărea deci (cu a doua ocazie) un al doilea blog, înfășurat în jurul creativității mele. Fac asta pe un alt blog din două motive: ca să nu amestec tonurile, și să fiu astfel, măcar în mediul online, coerent; este o bună ocazie de a mă adresa cunoscuților mei care nu vorbesc limba Română. Da, acest blog creativ, atunci când va folosi cuvinte, le va folosi în limba lui Shakespeare și/sau a lui Bill Clinton, cu un pronunțat accent de Berceni-Rahova. Nu mă consider un mare creativ ieșit de pe băncile Politehnicii, dar speranța mea este că ce voi posta eu acolo va fi util cuiva aflat în pană de idei. De exemplu, mie peste câteva luni.

Voi continua să nu postez videoclipuri de pe YouTube sau poze de pe Interenet decât în cazuri speciale. Nu că nu aș fi un consumator de așa ceva, dar ele sălășluiesc foarte bine în Delicious Bookmarks, și acolo vor sălășlui și cu următoarea temă de WordPress, chiar dacă va trebui să fac pe web developerul pentru asta.

Nu voi mai scrie doar despre ce mi se pare interesant. Cine sunt eu să decid ce vă place vouă (sau dumneavoastră) să citiți? Voi scrie mai des despre ce mi se întâmplă (în măsura în care mi se întâmplă), despre proiectele artistice și despre vreme. În cele din urmă, cine sunt eu să decid ce vă place vouă (sau dumneavoastră) să citiți? Pe toate acestea le veți găsi, ca și până acum, în categoria “miniblogging” (sau sub tagul aferent, depinde de tema de wordpress). Caveat Lector, nu mă aștept să fiu extraordinar de coerent sau de politically-correct acolo. Ideea va fi să capturez prezentul.

Privind acum la toate acestea, scurse din mintea mea direct pe tastatură, urcate prin fenomenul de capilaritate pe ecran, îmi dau seama că mi-am bătut singur cuie la sicriul virtual. Dar asta e, ce e scris e scris, nu se poate șterge.

Pe curând.

Blogul cel rău V3

Cadou pentru voi, dragi cititori: această nouă temă de wordpress (via Smashingmagazine). Imediat vă zic și de ce. Un fel de beta, nu toate merg așa cum mi-aș dori, dar în timp dezvoltatorul web din mine își va face răbdare. Că doar nu arde.

Găsesc printre taste un nou motiv de bucurie. Ceea ce citiți acum este un blog entry ce are numărul 100. 100 de entries din iulie 2005 până acum, undeva între 4/lună și 1/săptămână, destul de aproape de ce îmi propusesem inițial. Dar în loc să mă bat singur pe spate, voi recapitula puțin. Atunci când am început un blog, am intrat în ceva ce mi se părea atunci a fi un peisaj trist, autointitulat “blogosfera”. La vârsta de 100 de entries pot să declar că, în esenta, nimic nu s-a schimbat, și să mă consolez cu gândul că măcar nu trec pe listă încă un punct de reper al îmbătranirii mele.

Încă se poartă agregarea de conținut, alegerea arbitrară a unei păreri proprii, sămânța de scandal din care cresc clickuri. Încă se mai poartă egocentrismul și îngâmfarea, încă se mai poartă stilul agresiv la adăpostul domiciliului necunoscut. În cele din urmă, e un business: se identifică o nevoie a consumatorului internaut de scandal și agresivitate, se găsește un țap ispășitor, și dă-i! Subiectul fierbinte generează interes, interesul generează clickuri, clickurile generează trafic, iar bannerele curg lanț.

În această ordine de idei, noul design de blog vine cu mai mult spațiu ce ar putea fi si publicitar. Deci dacă aveți o cauză nobilă sau o idee interesantă, contactați-mă pentru a primi niște vizibilitate la mne pe blog. Evident, nu vo face asta prea des, și evident voi decide unde, cum și cât timp. Dar hei, e gratis.

Mă întreb cum ar arăta o lume fără advertising, sau chiar una în care advertisingul ar fi ilegal. Eu unul nu îmi pot imgagina, și asta mă sperie puțin. Mă întreb dacă persoanele publice ar mai avea blog, sau dacă siteurile de prezentare ar mai exista. Dar mai ales mă întreb dacă Vali Petcu ar mai purta tricou cu “Zoso”. Unde e limita dintre informație și reclamă? Oare va avansa această limită până când brandingul va dispărea cu totul?Oare am ști să trăim fără ca cineva să ne polueze mințile? Pentru că eu cred că dacă brusc nu ni s-ar mai băga pe gât diverse ne-am simți al naibii de bizar.

Behind the scenes

Astăzi este o zi specială: voi ieși din personajul zeflemitor pentru a vă adresa un mesaj sincer, și pentru a vă oferi o privire furată către interiorul blogului. Să încep așadar cu privirea furată.

Blogul cel Rau împlineste astăzi doi ani. Doi ani de când mă plâng despre sau iau la mișto tot felul de prostii cotidiene, doi ani de cand prostiile cotidiene sunt mult mai rare decat s-ar astepta cineva, doi ani în care m-ați iertat pentru asta, citind în continuare.

Atunci când am început acest blog, am făcut-o cu scopul de a avea un jurnal al gândurilor. Pe măsură ce timpul a trecut însă, faptul că sunt înconjurat de cititori și că mesajul meu nu se pierde în vid mi-a dat un sentiment din ce în ce mai plăcut. Pe măsura ce a trecut timpul, am început să mă adresez tot mai des la persoana a doua, iar acum sunt foarte conștient și măgulit de prezența voastră.

Vă mulțumesc așadar.

Update or something of that kind

Nu am vreo scuză pentru pauza imensă pe care am luat-o de la a scrie în blog. Am bineînțeles motive, dar pe cine să “încălzească” ele? Nu a fost ceva planificat, ci pur și simplu realitatea cotidiană a inistat să mă țină ancorat într-însa și departe de blogosferă. Nu credeam să apară vreodată “blogosferă” pe blogul cel rău.

În orice caz, iată-ne aici, în această situație, în blogosferă. Vestea proastă este că din motive necunoscute nu pot să scap de acest stil vorbit-scris. Vestea bună este că înainte să nu mai pot să scap am reușit totuși să scriu doua entries, ca să compensez pentru săptămânile de absență din blogosferă. Acesta este un update triplu, deci.

Antropologie futuristă pleacă de la o idee care mi-a mai stat și cu alte ocazii agățată în interiorul craniului, ca o bucată de carne, deci, pentru Dănuț de exemplu, ar putea să nu fie o noutate, așa cum nu este o noutate nici expresia cu bucata de carne, plagiată din romanul lui, Dormind cu ochii deschiși. Virgulă. Blogosferă.

Master of His Domain nu este despre Dumnezeu sau Chuck Norris. Este în schimb despre o categorie de oameni care cred că le calcă pe urme, când de fapt acestea sunt ale lui Gigi Becali și Vadim Tudor, și un pic cu vecinul meu de la etajul 2. Am menționat că acest site/blog este un pamflet? Menționez acum. Oricum, întreaga blogosferă este un pamflet.

Trăiască blogosfera, căci ea este locul în care ne putem judeca și/sau înjura unii pe ceilalți la adăpostul anonimității.

Moving on

Bine v-am (re)-gasit!

Am onoarea de a fi citit de către voi, şi am simtit deci că este cazul să beneficiati temeinic de prezenţa mea online. Doresc pe această cale să aduc multumiri si dorinţe de bine pe lumea cealaltă următorilor: lx.ro, care mi-au oferit gratuit o găzduire în valoare totală de 2 RON. Doresc de asemeni să transmit respectul meu si dureri de măsele angajaţilor RNC, care prin dedicaţia lor faţa de birocraţia standardizată m-au ajutat să vă ţin în suspans cu privire la celebra surpriză cu o lună mai mult decât plănuisem. Respect şi pace. Ca urare de bine, le doresc să nu ne întâlnim, scăpându-i astfel cu viaţă.

Trecând la chestii mai serioase, hostingul actual mi-a fost oferit prin amabilitatea DotWeb, nişte băieţi foarte cool, cărora le doresc bani, maşini, şi să îi iubească femeile. Despre povestea cu RNC, povestea cu PC Garage şi altele, intr-un viitor apropiat, când nu voi avea un deadline care să mă preseze.