Structura MVC și mediul business

In urma unui algoritm complex, am extras biletelul potrivit pentru a inaugura blogul DotWeb.

Iată-mă deci vorbind despre cum se pot aplica principii de programare in business.

Don’t Worry, I’m a Web Developer

Poza e de aici

Am purtat de multe ori, de obicei la petreceri, următoarea discuție (aproximativ):

Interlocutor: Cu ce te ocupi?
Tudor: Sunt programator pentru web.

De multe ori, ea se oprește aici, domeniul fiind unul străin interlocutorului. Oricât de mult m-aș întrista că nu trăim într-o țară de programatori web și că nu pot să agăț tipe lăudându-mă cu lungimea liniilor de cod, am ajuns să apreciez prezența de spirit a acelor interlocutori care își dau seama că nu este o mare rușine să nu cunoască un domeniu-nișă, admițând zâmbitori că nu au idee “cu ce se mănâncă” așa ceva.

Moral, îi situez cu mult deasupra mea în timpul examenelor de la Politehnică, transcriind zâmbitor rezolvările de la colegul din față, mereu mai bine pregătit decât mine. Mai sunt câțiva interlocutori care mă întreabă dacă se câștigă bine sau de cât timp lucrez, poate din politețe, sau poate pentru că se pregătesc să își schimbe radical cariera. Întrebări care deși mi se par ușor offtopic, sunt totuși în limitele normalului.

Cireșele încep să apară pe tort atunci când interlocutorul încearcă să stabilească un raport între noi, scop în care încearcă să deschidă un subiect din acest domeniu pentru că, știe el din filme, programatorii nu știu să vorbească decât despre programare. Să zicem că e de iertat această abatere de la logică, întrucât e greu să judeci un om a cărui unică opțiune socială este să pornească o discuție despre dezvoltarea web, cu grația unei pisi care pornește o discuție despre mașini cu un mecanic auto.

Amuzamentul maxim apare atunci când încearcă să se arate un fin cunoscător al subiectului, punând întrebări de specialitate ca “A, ești web-designer? Am și eu un văr…” sau “A, faci saituri de-alea? Am și eu un văr, lucrează la HotNews…”. Pentru că și pisi are un gagi care conduce o mașină, ceea ce înseamnă că ea și mecanicul auto au multe în comun. Și se întâmplă câteodată să dau peste acest interlocutor bine-intenționat care îmi zice “auzi, am eu o idee de afacere pentru tine: un magazin online cu piese de calculatoare. Ascultă-mă pe mine!”.

Cu alte cuvinte, “acum… eu habar n-am despre ce spui tu acolo, dar pentru ca sunt mult mai inteligent ca tine, pot să deduc logic în câteva minute tot ce ție ți-a luat câțiva ani să înveți de pe net sau de la alții, și să port cu tine o discuție informată.”

Data viitoare când voi cunoaște un dentist, de exemplu, voi începe următoarea conversație:

Tudor: Si, cu ce vă ocupați?
Dentistul: Sunt dentist..?
Tudor: Și, lucrați cu plombe, cu de-astea?
Dentistul: Mda…
Tudor: Da, pai știu cum e, ca și vărul meu lucrează la o farmacie și vinde mereu periuțe de dinți.
Dentistul: Da… Va cred…
Tudor: Auziți, dumneavoastră vă pricepeți la asta cu igiena orală, vă cer și io un sfat: prietena vărului meu…

Apple și felul în care scuipă în sus

Hi, I’m a Mac, and I’m a PC. Dacă va sună cunoscut, probabil că aţi luat parte la cel puţin una din şedintele de brainwashing marca Apple. Nu ştiu despre voi, dar eu unul am văzut destule clipuri pe tema “antropomorfizare”. Probabil că nici vouă nu v-a scăpat mesajul destinat subconştientului de trendfollower “eşti ceea ce foloseşti, și dacă încă mai foloseşti PC eşti super-naşpa, tinere mocofan!”.

N-o să va mint, aveam să sar la jugulara Apple mai repede și mai aprig decât sare un prozelit “de mere” la duel să apere onoarea fructului oprit. Din fericire, mi-am dat seama la timp că aş deveni un prozelit PC demn de tricou “macs are gay”. Adevărul este că Apple ştie să facă produse, motiv pentru care, dacă aș putea scoate banii din ecuaţie, m-aş înconjura de iMacs și iPhones. Problema mea e de fapt cu campania anti-PC, care mă dezgustă profund, şi mă face să mă ruşinez de macBookul de pe care vă scriu de ceva vreme. Campania lui Microsoft, în schimb, mi s-a părut făcuta cu mult mai mult bun-simţ.

Când Apple a decis să renunțe la procesoarele G în favoarea Intel, m-am gândit că acesta este începutul sfârșitului, că își începe migrarea dinspre unealtă pentru profesioniști către gadget pentru imagine. Și cred, cel puțin din perspectiva targetului de advertising, că am avut dreptate. Mă simt, în situația asta, jignit în două ipostaze: ca utilizator de PC, evident de ce. Ca utilizator de Mac, pentru că sunt încadrat în targetul casual. Îmi pare rău pentru produse, și pentru cum se murdăresc ele de la noroiul aruncat în PC-uri.

Later edit: iPod Touch are acum un difuzor integrat. Abia aștept să înceapă cocalarii din mijloacele RATB să privească la videoclipuri cu Guță și muzica bună.

Să comunicăm, așadar!

Am decis recent să postez un comentariu pe blogul lui Lucian Sârbu. Lucian, obisnuit cu lipsa de comentarii, a fost luat prin surprindere și a decis să îmi răspundă cu subtextul “ba p-a mă-tii, țărane!” și să îmi dea bann. Lucian, dacă știam că o să fii atât de supărat nu mă luam de obiceiurile tale de petrecere. Îmi pare rău că primești critica, fie ea și altfel decât constructivă, în acest… fel.

Nu voiam să dau o așa de mare importanță încât să postez aici, dar ai decis să mă reduci la tăcere, și asta m-a umplut de lacrimi. Mai erau unii care procedau așa, însă credeam că au dispărut în ’89. Aș fi înțeles să te superi dacă aș fi exprimat altceva decât parerea mea, sau aș fi exprimat-o altfel decât civilizat. Asta e, nu ne-am putut înțelege, sunt la fel de trist ca și tine din cauza asta. Parcă văd că o să îmi respingi și cererea de prietenie de pe hi5.

Chrome: Firefox va fi noul Opera, IE rămâne pe poziție

Așa cum poate știți, Google a lansat Google Chrome, un browser web ce se presupune a fi revoluționar. Am fost mereu un fan Google, pentru că oferă gratis servicii de calitate. Și într-adevăr, Google Chrome este un browser bun, rapid, ergonomic, numai bun de înlocuit Mozilla Firefox. Firefox care, apropo, poate să facă mai tot ce face Chrome, doar că nu la fel de bine.

Ar trebui, în cele din urmă, ca promovator voluntar al Gmail si GoogleTalk si asa mai departe, să mă bucur nespus, nu? Ei bine, nu eman entuziasm cum emană cocalarii talent. Nu mă bucur nespus, pentru ca prevăd că în viața mea de developer web or să apara chestii noi de rezolvat. Și nu mă bucur mai ales pentru că la adăpostul sloganului “Dați la gioale lui Microsoft, încurajați Open-Source!”, Google Chrome fură de fapt piața lui Firefox. Credeți că nu e așa? Serios? Credeți că cineva care a folosit IE atâta amar de vreme o să treacă acum pe Chrome? Eu nu cred. Aștept deci ca Google să cumpere Mozilla și apoi să își lanseze propria distribuție de Linux și propria linie de PCuri și electronice.

Prevăd că după acest post Google o să se răzbune acum și “blogul cel rău” o să găsească rezultate pentru animal porn, deci profit de ultimele vizite ca să vă amuz cu acest clip: