Cioara va fi albastră

Voiam să mă laud încă de la entry-ul precedent, dar subiectul cu validarea era mult mai la îndemână. În noaptea dintre 1 si 2 decembrie, aflându-mă în complexul studenţesc regie, în selecta companie a colegilor mei şi a aproximativ 2 litri de ţuică fiartă (rămasă nebăuta, dealtfel), am ajuns la concluzia că am putea să facem un scurt-metraj în loc de deja plictisitoarea carne la grătar. Între timp, filmul este aproape gata, şi pot scrie ca într-un clişeu că a fost o experienţă care a catalizat revelaţii şi a întărit idei; dar despre asta în altă zi.

Cu câteva ore înainte de asta, ne plimbam aproape voiosi de la Piaţa Universităţii spre Piaţa Romană. Făceam acest pelerinaj, cot la cot cu ceea ce părea a fi întreaga populaţie bucureşteană, pentru a vedea proaspăt-inauguratele decoraţiuni de iarnă. Beigbeder povestea în “199.000″ cum Pepsi voia să înregistreze culoarea albastru. Văzusem înainte de asta o reclamă în care Pepsi se lăuda că schimbă culoarea Crăciunului. Se pare că acesta va fi rămas totuşi roşu, aşa cum l-a lasat Coca-Cola acum multă vreme. Anul acesta Primăria (sau cine o mai fi conducând oraşul Bucureşti) reia lupta abandonată de către Pepsi. Decoraţiunile de deasupra drumului, de peste drum am putea spune, sunt albastre.

În fond, nu mă deranjează atât de mult faptul că “Primăria schimbă culoarea Crărciunului, cumpăraţi Primăria şi consumaţi rece!”. Mă scoate din sărite motivul, în schimb. De ce sunt luminiţele de Crăciun albastre? Pentru ca am renunţat la Coca-Cola şi la brad în favoarea lui Pepsi? Nu! Pentru că am fost primiţi în Uniunea Europeană, şi asta sărbătorim de fapt. Mă enervează această mentalitate de slugi, şi nu atât din mândrie, cât pentru că peste ani şi ani în care sentimentul de frustrare va dăinui vom continua să ne exercităm abuziv atitudinea de stăpân asupra oricui se află în poziţia de a depinde de noi. Vom continua să ţipăm la ospătari, să ne răţoim la serviciul clienţi, să privim de sus din ghişee, şi tot felul de alte bădărănii de care eu unul m-am tot săturat.

În curând vor trece 17 ani de la revoluţia din 1989 şi eu nu mă pot gândi decât ca un robot al UE că şi atunci hârtia era albastră. În mod ironic, aceste idei înmugureau în capul meu de 1 Decembrie. Era aşadar vorba despre o dublă sărbătoare: Moş Crăciun în UE şi România în UE. Sau poate că totul ţine de trend: roşul nu mai e la modă, cum nu mai sunt nici religia, nici valorile naţionale, şi cu atât mai puţin bunele maniere. În mod sigur există un proverb care să descrie abandonarea unor valori consacrate în schimbul unora mai sclipitoare. Să fie vorba despre cel cu vrabia din mână?