Citius, Altius, Fortius

Daft Punk are o melodie intitulată “Harder, Better, Faster, Stronger” (v-am zis că mai ascult şi altfel de muzică din când în când). Conform unui sondaj recent realizat, românii încep să renunţe la maşinile mari în favoarea celor mici. Facem această alegere pentru a ne putea strecura mai uşor în trafic. Mi se pare interesant faptul că într-o vreme nu foarte îndepărtată, mărimea era cea mai importantă însuşire a unui obiect (sau, într-un fel, chiar a unei acţiuni), iar acum viteza începe a o detrona. Sigur că din punctul de vedere al dublului-înţeles există lucruri care nu se vor schimba vreodată, există domenii în care ar fi ridicolă aplicarea acestei teorii, şi totuşi nu poţi să nu te întrebi.

Ceea ce mi se pare trist este însă altceva: omenirea a găsit o nouă cale de a se amăgi cu cantitatea în timp ce uită de importanţa calităţii. Este evident că suntem înconjuraţi de viteză, iar asta ne face să ajungem în cele din urmă spunem “tic-tac” în ritmul mecanismului care ne înconjoară. Ca nişte iepuraşi energizaţi ne trăim viaţa la 50 km/h, la 1Mb/s sau la $2/h.Măsurăm orice în funcţie de timp cu atâta precizie şi grijă încât ajungem să uităm ce anume măsurăm. Poate că “living life in the fast lane” nu este cel mai potrivit citat, dar este primul care îmi vine în minte.

Într-un fel, viaţa ne trece prin faţa ochilor cu mult timp înainte de momentul morţii. Ne grăbim foarte mult cu scopul de a fi eficienţi, de a întinde la maxim cele 24 de ore, în cele din urmă cu scopul de a “prinde” cât mai multă viaţă (sau trăire, ca să fie mai clar sensul), pierzând din vedere că însuşi scopul acesteia era de a fi gustată, nu înfulecată în grabă. Obezitatea este o mare problemă a societăţii moderne, poate tocmai din această cauză. “Remind me, if you will, exactly what we’re fighting for” este un alt citat care, deşi poate că nu ilustrează optim ideea vehiculată, este primul care îmi vine în minte.