13
Cluj în pripă
Am fost la Cluj, am tras ca un voluntar ce mă cred, sa vada și ninja că nu-i ca-n filme. Ce să vă spun, dragi cititori, sper că absența mea nu v-a îngrijorat prea tare, mai fac de-astea, dar în aceste patru zile am cugetat și am luat notițe, deci pe parcursul următoarelor zile probabil că veți fi victimele revelațiilor mele, într-o formă sau în alta. Până una-alta, să vă spun despre impresii, în lipsă (momentan) de poze.
Cluj mi-a părut a fi un fel de Sibiu, mai mic și totodată mai mare. Mai mic pentru că l-am prins mai puțin aglomerat, și mai mare din considerente geografice. Ei bine, a trebuit să mă duc la Cluj ca să mă simt cu adevărat bucureștean. Spun asta pentru că nu prea am văzut clujeni care să traverseze aiurea sau pe rosu. Când traversam pe verde, eu eram de fiecare dată primul care pășea de pe bordură, ajungea aproape de mijlocul străzii și se minuna despre cum abia atunci ceilalți pășeau la rândul lor.
Spun asta pentru că deși nu eram un grup de cocalari, eram gălăgioși prin contrast. Am primit mereu restul fix pentru ce am cumpărat și mă simțeam puțin jenat de asta. Am fost la supermarket, știți, din acela cu coșuri, porți cu un singur sens și case de marcat, și nu mică mi-a fost mirarea când am observat că nu existau detectoare anti-furt.
Impact ArtFest la Cluj a constat într-o zi de sâmbătă plină de activități și o seară cu concerte. N-o să recapitulez programul, însă o să vă spun că a auzi concertul Lemon m-a făcut să ascult astăzi aproape continuu cele două melodii de pe siteul lor.
Unii vor spune poate că voluntariatul și Clujul nu se potrivesc tocmai bine din cauză că voluntariatul cere inițiativă și clujenii pășesc greu de pe bordură. Am conștientizat cu această ocazie că voluntariatul presupune mai degrabă bunătate, deschidere, toleranță decât inițiativă. Pentru că sigur, inițiativa e cât de cât măsurabilă, însă celelalte trei construiesc fondul, contextul dar mai ales atmosfera acestuia. La Cluj, cel puțin. Vorbeam acum o săptămână despre voluntariat și despre cum societatea nu e adaptată acestuia, despre cum nu e pregătită să îl primească; ei bine, mie mi s-a părut că societatea din Cluj e pregătită.
Mi-a plăcut deci, și m-am simțit bine, deși nu ăsta era scopul meu acolo. Îmi pare rău că n-am stat mai mult, îmi pare rău că n-am apucat să văd cu atenție o grămadă de locuri. Și datorită lui Eugen, știu acum să exprim în cuvinte întrebarea “dar până când așa, în pripă?”
Da…..
Cum Tudor a trait ce a trait la Cluj asa va spun si eu ca unele chestii le-am simtit si eu din binoclul meu de ex-cocalar caruia i s-a aratat voluntariatul cam acum 5 ani!
Anul acesta m.am descoperit si asta a aflat primul Vali caruia ii multumesc ca imi este prieten si acum aflati si voi ca: Da, in sfarsit dupa vreo 2 ani de cautari am reusit sa ma regasesc pe mine insumi asa cum sunt eu si sa nu ma simt cumva discriminat din pricina asta.
Baiatul asta Tudor scrie si vorbeste foarte frumos si mai vreau sa spun ca el are un merit destul de mare in regasirea mea.
Ma scuzati ca vorbesc asa in directii complexe si ciudate dar ca un sentimental ce sunt cand am scris “dar pana cand asa in pripa?” ca un ultim vers al poeziei mele nu am gandit ci am simtit acel lucru.
Pe mai tarziu:)
Doamnelor si domnilor: Eugen!
Ma onorezi si ma simt cumva mai rusinos decat de obicei.
Mai baieti. Ma emotionez cand vad ce scrieti voi acolo.
Eugen, ma bucur sa te aud declarand ca te-ai regasit pe tine.
Chit ca nu am avut nici o parte de contributie in regasirea ta, vreau sa ma bucur ca te-am cunoscut si recrutat ca voluntar in A.R.T. Fusion acum 2 ani, cam fix acum 2 ani.
Mai tii minte ce ne-ai zis atunci, nu?
“Ce va uitati asa la mine? Sunt obosit, am venit de la serviciu”.
Sincer m-a bufnit rasu’ si m-am gandit ca esti tare.
Acum ca am descoperit ca esti si sensibil …. esti si mai tare; cel putin pentru mine.
Tudor draga, tu esti un fenomen si cred ca stii la ce ma refer. Pe langa faptul ca esti un voluntar extraordinar (ceea ce nu-i scoate deloc din discutie pe ceilalti artfuzionisti), esti plin de talente si cu multe si interesante de spus.
Hai bai, terminati cu astea, ca-mi stricati reputatia de blogger rau. Nu de alta, dar n-am chef sa fac rebranding
. Multumesc, insa. Si ma bucur ca ne-am recrutat unii pe ceilalti, ca sa ne cunoastem si sa ne descoperim unii pe altii si pe sine si sa crestem impreuna si sa ne imbratisam virtual.
Cand prin contrast rusini se-nnoada
Si revelatii se-nfiripa
o lume-ntreaga sta sa vada:
“dar pana cand asa in pripa”.
iar cand iluzia se cerne
si-n locul ei ramane-o vlaga,
tacerea-n mintea-ti se asterne;
te-asculta-atunci o lume-ntreaga.
cand sari direct in vers sa scrii pe foi cu mana
scrii despre fapte si concluzii, inventand pe loc intr-una
intr-una, prima, mana sa stea pixul si in a doua foaia
si-apoi sa le mai schimbi si intre ele uite-asa, de aia
si freci tu pix de foaie transpirand si inspirat
sperand ca-n versul greu sa pui ce-ai reprimat
dar de te cheama tudor si-o arzi stangaci cu fapta
mai bine-o lasi timid deoparte in loc sa scrii cu dreapta
[...] de a lua artitudine si de a munci pentru ceva ce le place si-au dovedit-o din nou si o spun chiar ei Proiecte, Teatru-Forum, [...]
Ar fi cazul sa mai treci pe la Cluj … vine vremea buna, terasele, TIFF-ul incetisor …