Dansuri populare

Am fost luni la celebrul (?) eveniment AIESEC de la TNB. Urmeaza niste notițe care se vor live blogging, doar ca e inregistrat, mama lui de Vodafone cu 3G-ul lui care merge la fel de des cum castig eu la Loto. Evenimentul mi-a facut o impresie general bună, deși m-am amuzat ușor la strigătele entuziasmate și exprimările bombastice cu subtitrarea “Nimeni din afara acestei săli nu știe cine suntem, așa că haideți să ne batem unii pe alții pe spate despre cât de cool suntem”. Probabil că nu e așa, dar aceasta este impresia pe care mi-au lăsat-o. În orice caz, voi fi rău și dezlânat în continuare, dar să fie clar că e doar în scop de entertainment. Respect inițiativa lor, și mă bucur că există așa ceva.

Eveniment AIESEC

Seara e deschisă cu muzică oarecum clasică, ceea ce nu ne opreşte de la a vorbi in continuare până in momentul in care îi aplaudam cu ipocrizie pe artişti. Suntem apoi salutaţi de o domişoară emoţionată şi un viitor specialist în NLP. După un filmuleţ introductiv ce semăna cu un trailer de film de acţiune şi discursul preşedintelui Aiesec International am privit şi ascultat câteva cântece populare. In mod surprinzător, acestea au fost plăcute mie şi iubite de-a dreptul de catre public.

Sentimentul de împlinire nu a durat mult însă, întrucât imediat după aceea cuvântul a fost luat de Elena Băsescu deghizată in Nicolae Istodor. După limba de lemn care îi atârna din boxe mi-am dat seama că este un public speaker înnăscut. Niciodată nu am aşteptat dansurile populare cu atâta încordare.

Aduc la timpul prezent, pentru că ideea de a înregistra sesiunea de live blogging mi-a venit abia acum. Vorbeşte acest băiat al cărui nume mi-a scăpat, şi vorbeşte despre planuri de viitor. Deşi glumiţele sunt gândite din timp şi repetate in oglindă, reuşeşte cumva să ne capteze atenţia şi să vorbească in engleză despre studenţii români născuţi şi crescuţi in românia, depre rolul lor in societate şi ce face aiesec pentru ei şi pentru lume in general.

Playback la muzică de bucium şi dansuri populare. V-am zis că sunt copii? Ei bine, sunt copii şi sunt singurul motiv pentru care m-as opri din tastat. Ca să bat din palme in ritmul muzicii.

Un alt discurs? Momentan vorbeşte domnişoara prezentatoare, drăguţă şi emoţionată, urmată de colegul ei bombastic, iar el o introduce pe Oana Sârbu. Ioana Sârbu recită un discurs clasic într-o engleză de Berceni. Clişeele ei mă lasă rece, in timp ce aştept nerăbdător dansurile populare. Ea mulţumeşte, iar eu îi mulţumesc in gând pentru emoţiile care o fac atât de amuzantă. Spune despre cum nu o să uite niciodată seara aceasta, iar eu nu mă mir.

In loc de dansuri populare, Bombastic regele prezentărilor o introduce pe scenă pe Paula Seling. Vorbeşte puţin, şi apoi îşi pune vocea de spectacol. Dacă pianul nu ar fi aşa de tare… Ce bine că eşti, ce mirare că sunt. Cică aş cânta superb cu voce subţire. Ploaie in luna lui marte. One căruia îi lipseşte ceva (U2, nu metallica). Obişnuia să îmi placă, până a stricat-o Mary J Blige. Truli, pentru care Paula ne anunţă că vă trebui să o ajutăm cu ritmul. Vom vedea. Încă unul? Nu că aş avea ceva împotrivă. Timpul. Paula îşi dă seama acum că are o obsesie cu ploaia. Fix acum, pe scenă, zice “Imi dau seama acum că am o obsesie cu ploaia”. Ei, sa fiu albastru! Da. In total, a cântat mişto. Îmi place despre vocea ei.

Discurs. Trebuia să îmi iau ochelarii. Fata asta face pauze. Mereu. La fiecare 5-10 cuvinte. Aşteaptă să aplaudam. Sau ce? Poate e obişnuită să spună poezii. In faţa clasei. Sau cu translator? Că blondă nu e. 

Doamnelor şi domilor, Doru şi Raluca, prezentatorii care mulţumesc bilingv pe We are the Champions. Pentru că merge bine cu Carmina Burana de la început. Gata. All and all, nu regret nimic. Normal că miştocăresc din sală, pentru că pot. In cele din urmă, ce dacă se vede că nu sunt cu toţii profesionişti? E mişto să îi văd că încearcă şi să îmi amintesc că asta e important. De fapt.