De sub firele de nisip, o voce indignată

Mă aflu în sesiunea de restanţe. Am văzut deci recent un documentar în care Chuck Palahniuk zicea despre cum toată lumea care protestează împotriva a ceva ar face mult mai bine dacă ar găsi o altă abordare a problemei în loc să îi dea din energia lor protestând împotriva-i. Voi risca şi o voi spune: în România există probleme. Şi ca în orice loc unde există probleme, există şi oameni care protestează. Protestează fie după modelul occidental, cu marşuri, bannere, lanţuri şi petiţii online, fie după modelul tradiţional, întorcând capul în direcţia opusă şi înjurând în gând pe Băsescu şi pe Tăriceanu.

Poate o să râdeţi, dar mi se pare că cele două abordări sunt fundamental identice: cuvântul-cheie este pasivitate. Sancţionarea prin mesaje de mamă scrise pe banner şi respectiv prin vot. Oricum ar fi, putem să stăm liniştiţi, s-a găsit un vinovat. Lucrurile se vor îndrepta acum ca de la sine. E de aşteptat ca cineva care a produs intenţionat o problemă să producă şi rezolvarea, nu? În fond, ar fi cazul ca vinovatul să se responsabilizeze ca cetăţean/grup, împotriva naturii malefice pe care i-o atribuim pe banner, nu? Cu capul în nisip alegem să credem asta şi să trăim mai departe cu iluzia datoriei îndeplinite.

Am fost cu ArtFusion la FânFest şi am jucat într-o piesă de Teatru Forum despre lipsa de implicare (şi nu numai). Personajul meu alege să privească neimplicat o scenă în care cineva ia bătaie. Mai târziu, alege să exprime dezaprobarea şi dezgustul vizavi de vinovaţii găsiţi pentru o scenă asemănătoare. Ulterior este victima unei asemenea situaţii, situaţie în care nimeni nu i-a oferit ajutorul. Ca şi mine, nici nu s-ar fi aşteptat la aşa ceva. Toată lumea s-ar implica dar nimeni nu s-a implicat vreodată. Nimănui nu i s-a întâmplat să asiste la o asemenea scenă. Statistic vorbind, aceste scene de fapt nu există. Sunt probleme care ne privesc pe toţi, aşa că haideţi să privim cu toţii în altă parte. Cine ştie, poate dispar de la sine; putem măcar să sperăm. În fond, e dreptul nostru. Suntem cetăţeni, ce naiba?!