Hadeți să uităm

Mi se pare că suferim la nivel național de un deficit de atenție, deficit pe care alegem să îl cultivăm, în loc să îl tratăm. Faptul că știrile sunt de fapt entertainment înseamnă, din ce în ce mai mult, că uităm de problema gravă a săptămânii trecute în favoarea problemei grave de săptămâna asta. Marea provocare pentru presă a devenit să prezinte problema de săptămâna asta încă și mai dramatic decât pe cea de săptămâna trecută. Asta nu e întotdeauna ușor, pentru că din când în când nu se întâmplă nimic. Este în regulă, pentru asta s-au inventat scandalurile porno.

Pe partea cealaltă noi, ca niște consumatori de senzațional ce suntem, o să uităm de arestarea nu-știu-cui așa cum am uitat de cozile de la Administrația Financiară, cum am uitat de primul cetățean în calitate de bătăuș, cum am uitat de cine s-a sinucis, de ce era pe prima pagină înainte de asta, cum tot uităm orice de la o săptămâna la alta de câțiva ani încoace.

Am uitat, spre exemplu, că acum ceva vreme, în 2008, o doamnă șofer a lovit pe trecerea de pietoni o studentă. La vârsta de 20 de ani, studenta a murit în aceeași zi. Doi ani mai târziu, nimeni nu se mai întreabă ce s-a întâmplat, dacă a făcut cineva vreo zi de închisoare, sau alte banalități. De ce să ne pierdem timpul cu prostii vechi, când începe o nouă săptămână cu știrile senzaționale ale momentului? Precis o să apară o lege dată prost sau un dosar buclucaș, sau naiba mai știe ce fărâmă de informație vitală.

Haideți mai bine să nu ne stresăm, să rămânem în transa media, vizând la prezent. Haideți să trăim cu iluzia că uitând de trecut o să avem un viitor.

Subtitrări:

Ne lăsăm duși de val cu ce ne bagă presa pe gât, și din cauza asta putem fi manipulați. N-o să fie bine.