I’ve been to Asia, very nice country!

Am fost, sunt si voi fi un lenes. Din acest motiv, blog entry referitor la calatoria mea în Turcia va fi întârziat, şi nu va fi plin de observaţii orare, care sa captureze momentul. Experienţial vorbind, mă bucur că am fost. Teoretic m-am dus ca să prezint, împreună cu alţi invitaţi internaţionali, câte ceva despre organizaţia in care sunt voluntar, şi ca noi toţi să construim împreună un pod de artă între culturi. Impresia pe care mi-a lasat-o această acţiune a fost că turcii au vrut să spună “Iată cât de frumoasă este arta noastră, şi cât de frumoasă este ţara noastră; iată cât de civilizaţi şi de primitori suntem, nu-I aşa că merităm să intrăm în UE?”. Ei bine, da.

Scuzaţi lipsa de diacritice:

15 Apr 07

O calatorie este o lectie de viata, alege oferta de durism intern. Pe naiba! Asa cum poate am omis sa ma laud, fac blogging din Turcia. Sunt sigur ca stiti cu totii despre banalitati cum ar fi femei fara decolteu, tocmit la pret si shaorma foarte gustoasa care se cheama doner, asadar nu voi insista, contrar primilui impuls.

In caz ca va intereseaza, eu ma duc acolo sa ma intalnesc cu tineri si (sper) tinere din alte tari, cu scopul de a face scimb de experienta in domeniul artistic si de bauturi alcoolice.

Calatoria cu trenul a fost usor monotona prin durata ei de 19 ore, astfel incat rarele momente de contact cu politiile de frontiera au fost aproape binevenite. Vamesul bulgar, de exemplu, ma intreba diverse intr-un fel de romana stricata, iar eu ii raspundeam din reflex intr-un fel de engleza stricata.

Ulterior aveam sa imi dau seama ca o engleza de balta este mult mai utila pentru a ma intelege cu cei neinstruiti in ale britanicilor, acestia nemaitrebuind sa imi pescuiasca intentiile dintre which, does, it, reach, etc.

Aveam sa ajung sa ador pentru valoarea de entertainment discutii de felul:
“coffee?”
“yes, kafe!”
“how much cost?”
“…?”
“kak lira?”
“#%*”
“no understand, english please”
“…?”
aratand pe degete “one, two?”
“#%*; one!”
…
“where you from?”
“Romania”
“:D, George Hagi, Gica popescu, Filipescu!”
“:)) yes”
“Adi Mutu”

Usor surprinzator a fost faptul ca odata trecuta granita, nimic nu a facut implozie, si inca am momente in care pot sa jur, frate, ca sunt in Romania. Va voi plictisi mai departe in urmatorul entry, sau daca nu gasesc Wireless, cateva randuri mai jos. Pe curand!

16 Apr 07

Pleci din Istanbul cu trenul, dupa o zi insorita. Ajungi la Ankara pe ninsoare. Sigur, asta e de asteptat dupa ce te trezesti din somn undeva in podisurile asiatice si vezi prin geamul trenului un fel de tundra, si o vreme foarte rece. Asa cum ziceam si cu alte ocazii, nu e bine sa aplici etichete si stereotipuri. Ar putea sa se intoarca impotriva ta daca, de exemplu, te duci in Turcia cu un singur pulover, si acela este subtire.

Haideti sa facem conversatie.

Subiecte obligatorii: cum ati calatorit, cand si cum n-ati fost intelesi pentru ca nu vorbiti turca, voi cum spuneti la “x” in limba voastra, voi aveti “y”, la voi in tara cum e cu “z”, ce limbi mai vorbiti.

Subiecte vorbite in soapta: daca voi beti, ce, daca muntii aia arata ca niste sani, daca doboara cladirile din varf vara, daca urcam cu elicopterul ca sa ne uitam in decolteu, daca muzica asta de petrecere nu suna bizar in cantina, daca bizar nu e un eufemism pentru lame.

17 Apr 07

Muzica turceasca se bazeaza pe ritm, si este fascinant cat de multe poti face in ochii (si urechile) unui roman doar cu batai de palme si cuvinte pe care el nu le intelege. Si in caz ca va intrebati, nici turcilor nu le place Tarkan.
Se ia cafea, se pune in apa intr-un ibric de cupru, care se pune intre carbuni incinsi. Rezulta cafeaua turceasca, care este utila si dupa ce a fost bauta, pentru ca in zatul ramas pe fundul cestii nu se poate vedea viitorul meu incert.
Unii gasesc ca e nepoliticos din partea turcilor sa organizeze un eveniment in limba lui Shakespeare si sa nu o cunoasca prea bine. Mie unul imi pasa mai putin, pentru ca a te intelege prin semne cu cineva da o mai mare satisfactie: trebuie sa interceptezi firul gandurilor interlocutorului tau, si el pe al tau, iar asta te apropie de persoana respectiva mai mult decat daca ati vorbi pur si simplu. Undeva la nivelul instinctului. Venind vorba de instinct, mi s-ar parea foarte erotic sa fac sex cu o tipa cu care nu ma pot intelege prin vorbe, as vedea acolo un fel de atractie animalica. Dar poate ca sunt eu nebun.
Un artist care nu stie engleza a spus azi ceva ce, desi stiam, m-a fascinat. “art is universal”. Si intr-adevar, o pisica este o pisica in orice limba, atata timp cat este desenata pe o panza. In alta ordine de idei, a mima “castravete” este mult mai interesant intr-un mediu international.

18 Apr 07

Din punct de vedere marketing, Capadocia este slab promovata pentru cat de speciala este. Nimic nu ma putea pregati pentru ce aveam sa vad.
Discriminarea este de fapt o reactie copilareasca: acum discriminam, dar dupa ce globalizarea va fi completa si vom avea cu totii aceeasi cultura si limba, vom tanji dupa diversitate. Acum o aruncam la cos, in loc sa o sarbatorim. Voiam sa zic de ieri ideea asta, dar mi-a tot scapat.
Dansatoarea din buric, la care am observat abia mai tarziu, in poze, ca avea o fatza aproape respingatoare m-a facut sa imi dau seama de ceva: faptul ca religia musulmana acopera corpul femeii te face sa te concentrezi asupra frumusetii fetzei ei, a luminii ochilor, a frumusetii interioare, te face sa renunti la superficialitate. O treaba destul de desteapta spun eu, cu riscul de a fi etichetat misogin.

19 Apr 07

In turcia exista cultul musafirului. In autocare sunt servit cu cafea, ceai sau suc. Mi se da o prajitura. Mi se toarna colonie pe maini. Ma plimb prin oras cu trei domnisoare si ele imi explica orice, imi fac conversatie, ma cinstesc cu covrigi si ceai. La venire primesc tricou, bratara si geanta de umar. Daca as fi in Romania, as crede ca vor sa imi fure portofelul.

As vrea să nu fi plecat, aş vrea să mă mai duc. Aş vrea să fi mâncat mai mult kebap, aş vrea să fi făcut mai multe poze. O tipă pe care am cunoscut-o în Turcia trece prin România în week-end, şi eu habar n-am ce să îi arăt în Bucureşti.