Micro-PR

Particip la Olimpiadele Comunicării în contextul unei echipe fantastice formate din patru fete și un politehnist. HyPR: your PR hypermarket se numește echipa, ghiciți la ce categorie participăm. Ei bine, din când în când voi scrie și pe blogul echipei, unde veți putea citi în context ceea ce vedeți aici cu “paste”. Deci clic aici pentru context.

5. Cinci văcuțe. Coincidență? Oamenii de știință spun că da, însă eu mă îndoiesc în continuare. Să revenim așadar la oile noastre. Cugetând despre PR, mi-am adus aminte de ceva, și apoi am constatat că nu întâmplător. În urmă cu jumătate de an am fost vizitat de un grup de cunoscuți internaționali, cunoscuți cărora le-am servit drept ghid amator timp de două zile. De ce? Pentru că stăteau două zile în România și voiau să vadă câte ceva din ea, altceva decât obiective turistice. Așa cum se întâmplă din când în când, un internațional și-a uitat telefonul în tren. A urmat așadar o plimbare prin zona Gara de Nord, Gara Grivița, 1 Mai în căutarea trenului, plimbare plină de discuții cu angajați CFR și taximetriști, cu diferite grade de amabilitate, de la “ca o lămâie” la “ca un grapefruit”. Ceva mai târziu am privit cu dezgust cum un învârtitor de mici încerca să crească prețul cu 100% ca “să facem și noi un ban”. Bineînțeles că momentele de acest fel au fost destul de rare, dar asta nu m-a ajutat să nu mă crispez la gândul că asta este imaginea pe care și-o formează internaționalii despre țărișoara noastră, despre noi. Where I’m going with this, you ask? Mi-am dat seama atunci că imaginea unei țări către lumea largă este dată doar parțial de către pliante turistice și media. Componenta importantă în acest context este relația directa român-străin (un fel de BTL, dacă nu ne sfiim să forțăm un pic paralela), importanța stând în faptul că se adresează străinilor interesați la un nivel mai adânc decât al privitorului TV. Unui target relevant, am putea spune. Dezvoltând încă un pic, a avea o viziune despre străin ca musafir mai degrabă decât ca intrus are un efect pozitiv în formarea imaginii naționale pentru că folosește legătura directă ce se formează între doi indivizi, mai capabilă decât cea dintre un individ și un print sau un comunicat de presă. Comunicarea prin atitudine este eficientă pentru că este sinceră. Întrebarea la care sper să găsesc răspuns este dacă imaginea unei companii se poate întări asemănător, prin angajații acesteia și atitudinile lor.