Penisul ca simbol falic

Mergând pe stradă văd la concetăţenii mei maşini şi telefoane scumpe. Asta înseamnă aşadar că ei vor să îşi arate potenţa financiară, posesiile lor sunt un indicator al banilor pe care îi deţin. Mergând pe tărâmuri mai abstracte, omuleţul verde de pe semafor indică faptul că poţi trece strada, iar conul galben de pe podeaua de la McDonald’s indică faptul că e udă.

Nori sau soare desenaţi pe ecranul TV arată cum va fi vremea mâine, iar plăcuţele cu stick-figures de pe uşa de la WC spun unde am voie să intru şi unde nu. O pereche de ochelari pe nasul cuiva îl disting ca fiind inteligent sau măcar citit. Este uşor să recunoşti un rocker după tricoul cu Metallica sau un ascultător de manele după lanţul gros purtat peste bluza mulată.

Este o societate plină de simboluri, cu toţii camuflăm ce vrem să spunem de fapt într-un reprezentant eficient, ca şi când am face reclamă respectivei idei. Privim către ceva şi înţelegem altceva, pentru că ştim că totul este un fel de spot publicitar. Trăind printre simboluri, nu mai este nevoie să cunoaştem adevăratele înţelesuri, putem să le uităm liniştiţi şi apoi să ne plângem că suntem un fel de roboţi.