Petrică, lupul și arta participativă

Iată-ma deci un mare blogger. La lista de bloguri ce mă au drept co-autor s-a adăugat, așa cum era și de așteptat, blogul ARTFusion. Puteți să vă delectați acolo cu “Petrică, lupul și arta participativă” sau să citiți în continuare același lucru. Asta ca să perpetuez stereotipul despre importanța alegerilor pe care le facem în viață.

E momentul să fim mai sinceri. O pisică va fi o pisică pentru oricine, și mai important decât asta, oricine te va crede atunci când îi spui “iată o pisică”. Mai mult, nici măcar nu va fi nevoie să rostești vreun cuvânt, privitorul își va da singur seama că privește o pisică. Dacă în schimb vei spune interlocutorului “am o pisică”, în mintea acestuia va exista mereu o urmă de îndoială pentru că, să fim serioși, trăim într-o lume foarte des bazată pe decepție și superficialitate.

Expunerea repetată la aceste pietre de temelie socială a format în fiecare dintre noi o imunitate la comunicare. Mergem apatici pe stradă, cu căștile în urechi, refuzând preventiv orice idee venită din afara minții proprii. Este deci foarte greu să transmiți un mesaj în aceste vremuri în care până și advertising-ul este în pană de medii. A vrea să spui ceva este o variantă bizară de “Petrică și lupul”: poți să fii oricât de sincer, puțini te vor crede, la cât de mulți au mințit înaintea ta.

Aflat în această situație, constați că trebuie să comunici la un nivel la care nu ai putea să o faci altfel, la unul sub-verbal, iar pentru noi, cel mai potrivit pentru asta a fost cel artistic. Arta este ceva ce ține de suflet, și se produce foarte adânc în ființă, undeva unde nu poți fi altfel decât sincer, iar asta transpare în rezultat, o expresie directă a gândurilor tale, transportatoare de mesaj pe deasupra spamului cotidian.

O altă problemă cu care te-ai putea confrunta este că din punctul de vedere al interlocutorului, chiar și un mesaj sincer va veni din exterior. Astfel, oricât de deschis ar fi receptorul, mesajul va fi mereu un implant, iar asta va limita interiorizarea. Rezolvarea poate fi găsită în a îl implica pe receptor, a face ca o parte din ființa acestuia să devină o parte din mesaj. Se formează astfel o legătură mult mai profundă decât cea dintre un interlocutor și un mesaj “servit”, o legătură care permite receptorului să primească la un nivel foarte apropiat ceea ce percepe.

Arte participative, deci. Folosim arte participative pentru a transmite mesaje foarte sincere într-un fel în care acestea vor găsi un receptor foarte deschis. Acesta e felul nostru de a arăta pisica, și așa cum spuneam în deschidere, cred că e cazul să începem cu toții să fim mai sinceri.