Samanta nimicului

Sufar oare de insomnie? Nu stiu, probabil ca nu. Probabil ca de vina este sangele meu, picaturi din care sunt amestecate in cofeina ce imi curge prin vene. Si ce daca e un cliseu? Pot sa il duc si mai departe: oare daca beau foarte mult voi avea cofeina in alcoolul ce imi curge prin vene?

Am trecut prin multe faze. Vina este probabil a situatiei economice din romania, si a serialelor americane care imi arata studenti muncind. Si, daca as fi rau, as putea sa spun ca si a Politehnicii, care nu prea s-a chinuit sa imi castige interesul, ci mai degraba sa mi-l bage pe gat, sub forma prezentei obligatorii.

Imi veti ierta divagarile, scop in care va directionez privirea catre ora adaugarii compunerii acestei intrari in blog (dl. Pruteanu ar fi mandru… desi nu sunt sigur daca aveam voie sa zic “blog”). Ceea ce voiam sa zic este ca ma aflu intr-un cerc vicios. Nu dorm noaptea, asa ca ma trezesc tarziu, asa ca nu ma pot culca devreme. De fapt, in loc sa ma culc mai devreme, ma gandeam sa ma culc din ce in ce mai tarziu, pana ajung sa ma culc pe la ora 23, ca in vremurile bune.

Cand prin vene iti curge cofeina in loc de sange, nu poti face nimic. In cel mai bun caz, poti sa faci ceva de o calitate… indoielnica. Cofeina nu face oboseala sa plece. Te simti obosit, dar nu poti sa dormi, nici macar sa te odihnesti. Nu poti face NIMIC. Esti obligat de catre soarta sa freci menta. Cofeina este adevarata samanta a nimicului. Si eu, care credeam ca blogul este samanta nimicului… Sau ca Politehnica este samanta nimicului… Sau ca o gramada de alte lucruri sunt samanta nimicului… Nu. Toate acestea au pornit probabil de la cofeina, adevarata Mama Omida, adevarata samanta a nimicului, adevarata origine a ideilor proaste.