Şoferul interior

Ironic sau nu, dacă de obicei încep cu “am constatat” sau “mi s-a tot spus”, de data asta v-am tot spus eu vouă că a înţelege greşit ceva este al naibii de comun. Faptul că am dreptate nu mă încălzeşte cu nimic. Aparent, greşita înţelegere nu este restricţionată la nivel verbal, acţiunile fiecăruia părând de neexplicat sau chiar amuzante altora. Din păcate, acesta este o atitudine pe care eu însumi o adopt mai des decât mi-aş dori. Îmi rezerv însă dreptul de a mă enerva când mă ciocnesc cu aşa ceva.

Pentru că există un mic şofer în fiecare, fiecare are impresia că s-ar descurca mai bine în locul respectivului observat. Din nou aparent, spiritul de şofer se intersectează undeva în interiorul fiecăruia cu propria îngâmfare. Vom crede aşadar că orice este exact aşa cum vedem şi înţelegem noi, şi nu ne vom sfii să criticăm sau să ironizăm fără a sta pe gânduri.

Aveam să întăresc constatarea că a încerca o lămurire este inutilă, amuzamentul este deja lansat şi va fi animat de către sine, în stupiditatea sa, o bună perioadă de timp. În ceea ce mă priveşte, dezamăgirea maximă apare când observ apariţia a aşa ceva din direcţii-surpriză. Să mă supăr? Bineînţeles că e o situaţie neplăcută, dar am şi lucruri mai bune de făcut. Dezamăgirea rămâne, însă.