Sigur, autorul se adresează privitoarelor de Mondenii, care abia așteaptă să citească despre cum sunt asuprite și Dumnezeu e bărbat, între două romane de Sandra Brown. Mi-am dat seama însă că fenomenul se propagă, într-o formă sau în alta, în toate categoriile sociale. În toate categoriile sociale, femeile și fetele se încurajează reciproc spre a intra în competiție cu bărbații. Pentru că aceștia sunt ceva rău și trebuie să dispară.

Mi se pare trist că sub pretextul “Trebuie să nu mai fim fraiere și sentimentale” stă ascuns “Tot ce știm noi din instinct e greșit. Trebuie să fim raționale și reci”. Fetelor, doamnelor! Nu este nimic în neregulă cu voi și cu felul în care priviți lucrurile. Oricine poate să se închidă emoțional, însă faptul că puteți de fiecare dată să vă ridicați dintre lacrimi și suspine și să sperați din nou, să iubiți din nou, să fiți calde și deschise este ceea ce vă ridică. Nu vă aruncați capacitățile afective la ghenă, sunt cel mai mișto instrument pe care îl aveți, sunt focul vostru interior, sunt coarda care vibrează și vă face cu adevărat frumoase.

Un martie fericit!

Asa cum Google Analytics mă asigură că ați observat, nu m-am mai adresat Internetului de ceva vreme. Vă veți bucura poate să aflați că sunt relativ sănătos, începând probabil de mâine, și că îmi continui cruciada împotriva somnului, intitulată sugestiv “I’ll sleep when I’m dead“. Adevărul este că între lucrul la fabrica de internet și alte proiecte artistice mi-a rămas mult prea puțin timp liber pentru scrie pe blog fără a face un compromis în ceea ce privește calitatea. Partea bună este că în urma acestui (nou) hiat am luat câteva decizii în ceea ce îl privește pe onlineself. Contrar obiceiului meu, o să le scriu aici, ca să fiu mai motivat să le respect.

Voi scrie pentru blogul ART Fusion, și speranța mea este că voi scrie într-o bună zi și pentru blogul DotWeb. În ideea că voi fi constrâns de Google Calendar să am aceste două activități, poate că va apărea conținut scris de mine într-un mod mai regulat. Și chiar dacă temele vor fi altele decât cele cu care ne-am obișnuit, speranța mea este că stilul meu “Duet Ion Creangă – Mihai Eminescu, editat de Vadim Tudor” va fi suficient de cool încât să vă trezească interesul despre voluntariat și web. Dacă nu, mă voi baza exclusiv pe stilul de Twitter, intitulat sugestiv “sinucidere la persoana a 3-a”.

Prima problemă pe care o voi rezolva este această temă de wordpress, care a primit feedback pozitiv doar din punct de vedere estetic. Drăguță și diversă cum este, face textul încă și mai greu de citit pentru voi, se încarcă greu și am senzația că este un coșmar din punct de vedere al SEO (a se citi “o citește Google mai greu și se hotărăște că mai bine își bagă picioarele”). Ca să nu mai vorbesc de chinul pe care îl reprezintă a căuta sau produce o imagine pentru fiecare post, a o redimensiona, uploada și adăuga. Voi face deci ceva în această privință (optimizare sau schimbare) cu prima ocazie.

Mi-am dat recent seama că aș vrea să am totuși și un outlet creativ, fără să îl amestec însă cu cel de idei structurate logic. Va apărea deci (cu a doua ocazie) un al doilea blog, înfășurat în jurul creativității mele. Fac asta pe un alt blog din două motive: ca să nu amestec tonurile, și să fiu astfel, măcar în mediul online, coerent; este o bună ocazie de a mă adresa cunoscuților mei care nu vorbesc limba Română. Da, acest blog creativ, atunci când va folosi cuvinte, le va folosi în limba lui Shakespeare și/sau a lui Bill Clinton, cu un pronunțat accent de Berceni-Rahova. Nu mă consider un mare creativ ieșit de pe băncile Politehnicii, dar speranța mea este că ce voi posta eu acolo va fi util cuiva aflat în pană de idei. De exemplu, mie peste câteva luni.

Voi continua să nu postez videoclipuri de pe YouTube sau poze de pe Interenet decât în cazuri speciale. Nu că nu aș fi un consumator de așa ceva, dar ele sălășluiesc foarte bine în Delicious Bookmarks, și acolo vor sălășlui și cu următoarea temă de WordPress, chiar dacă va trebui să fac pe web developerul pentru asta.

Nu voi mai scrie doar despre ce mi se pare interesant. Cine sunt eu să decid ce vă place vouă (sau dumneavoastră) să citiți? Voi scrie mai des despre ce mi se întâmplă (în măsura în care mi se întâmplă), despre proiectele artistice și despre vreme. În cele din urmă, cine sunt eu să decid ce vă place vouă (sau dumneavoastră) să citiți? Pe toate acestea le veți găsi, ca și până acum, în categoria “miniblogging” (sau sub tagul aferent, depinde de tema de wordpress). Caveat Lector, nu mă aștept să fiu extraordinar de coerent sau de politically-correct acolo. Ideea va fi să capturez prezentul.

Privind acum la toate acestea, scurse din mintea mea direct pe tastatură, urcate prin fenomenul de capilaritate pe ecran, îmi dau seama că mi-am bătut singur cuie la sicriul virtual. Dar asta e, ce e scris e scris, nu se poate șterge.

Pe curând.

Nu voiam să dau o așa de mare importanță încât să postez aici, dar ai decis să mă reduci la tăcere, și asta m-a umplut de lacrimi. Mai erau unii care procedau așa, însă credeam că au dispărut în ’89. Aș fi înțeles să te superi dacă aș fi exprimat altceva decât parerea mea, sau aș fi exprimat-o altfel decât civilizat. Asta e, nu ne-am putut înțelege, sunt la fel de trist ca și tine din cauza asta. Parcă văd că o să îmi respingi și cererea de prietenie de pe hi5.