O singura poveste

In urma succesului maxim al ultimului entry, voi continua in acelasi stil. Va voi povesti astazi despre ceva diferit. Nu doar prin lipsa de diacritice, ci si in sensul ca sunt niste momente din viata mea despre care nu am mai vorbit pana acum decat cu Figaro si Althea, pisicile noastre. Am hotarat pana la urma insa ca Internetul are dreptul sa stie. O singura poveste deci, de data asta.

In vremurile in care eram un simplu student la Politehnica si nu aveam deloc bani, mi-am luat in secret un job de ospatar part-time. Probabil ca nu a fost cea mai inspirata alegere de cariera, eu fiind caracterizat de o neindemanare exemplara. Sigur, din mandrie am inventat o poveste conform careia as fi lucrat ca programator la o firma de web care avea, coincidenta a coincidentelor, sediul tot in Regie, la pizzeria Maxx. Niciodata nu imi inchipuisem ca sunt inconjurat de oameni atat de naivi.

Dar nu despre asta voiam sa va povestesc. La scurt timp dupa ce m-am angajat, am capatat o maxima sila fata de propria-mi conditie. M-am hotarat atunci sa fac in asa fel incat sa nu mai depind de un sef, parinti sau mai stiu eu cine.

Sigur, asta nu avea cum sa se intample deodata, si clar nu aveam iluzia ca pot deveni bastan peste noapte. Dar am calculat ca daca reusesc sa imi asigur un venit din alte surse care sa fie macar cat salariul as fi pe drumul cel bun. Naibii, m-as fi multumit si sa imi acopar cheltuielile lunare, daca asta insemna ca pot sa ma duc la manager si sa ii spun “bai momite, eu m-am saturat. Gaseste alt fraier care sa-i pupe in fund pe manelistii astia carora noi le zicem clienti, ca eu imi bag ceva in rahatul asta caruia ma pui sa-i zic job.”

Asa ca mi-am propus ca in fiecare luna, indiferent ce se intampla in viata mea, macar trei zile o sa ma ocup de afacerea mea, oricare ar fi ea. Repet, habar nu aveam atunci de capital fix, venit pasiv si alte de-astea. Va zic asta ca sa intelegeti cat de motivat eram.

Am inceput prin a imi face un credit si a cumpara un apartament de doua camere in cartierul rezidential Rahova, pe care l-am inchiriat unor studente la Litere. Bineinteles, avand carisma si prezenta de spirit ale unui student la Politehnica, relatia mea cu ele a ramas strict profesionala. Dar aveam un apartament inchiriat, si chiria imi acoperea ratele.

Sigur, as fi putut sa fac afaceri de orice fel, imobiliarele au fost pur si simplu cea mai comoda alegere. Primul pas a fost si cel mai greu, odata sparta bariera, sa urmaresc piata imobiliara a devenit o a doua natura. Dupa un scurt timp, am prins o ocazie si am schimbat apartamentul pe doua garsoniere in Militari.

Cand, dupa cateva luni, mi-am deschis un magazin de telefoane mobile in zona Unirii si la scurt timp dupa aceea unul in Mall Vitan, era deja ridicol sa ma trezesc dimineata la ora 7 ca sa merg la serviciu. Asa ca am facut niste calcule si mi-am dat demisia.

A fost absolut superb, in perioada de preaviz am scuipat in fiecare ciorba, sos de pizza, cocktail si salata. Zambeam larg tuturor cocalarilor si le vorbeam cu “dumneavoastra”. Nu imi mai pasa de nimic, devenisem independent financiar. Castigasem.

Unii dintre voi ar putea suspecta ca ceea ce am descris este pur si simplu un posibil scenariu de FinancialCity. Ce e FinancialCity, ma intrebati? Este un boardgame construit in jurul ridicarii din mocirla cotidiana. Creatorii lui, Nicu Naum si Marius Fulgu, care mi-au facut favorul de a imi cruta viata in schimbul scrierii acestui review, vor sustine ca ajuta dezvoltarii personale, si asta e adevarat.

Asa cum poate ati intuit insa, mie mi-a placut in special latura imaginativa a jocului, cea care iti permite sa vizualizezi propriul succes. E ca si cand ati scapa din realitate, fara sa fiti internati ulterior pentru tulburarea linistii publice si expunere indecenta. Asa ca intrati pe Facebook, adaugati-i in lista si mergeti sa il incercati la un GameNight cand va invita.

Structura MVC și mediul business

In urma unui algoritm complex, am extras biletelul potrivit pentru a inaugura blogul DotWeb.

Iată-mă deci vorbind despre cum se pot aplica principii de programare in business.