Apple și felul în care scuipă în sus

Hi, I’m a Mac, and I’m a PC. Dacă va sună cunoscut, probabil că aţi luat parte la cel puţin una din şedintele de brainwashing marca Apple. Nu ştiu despre voi, dar eu unul am văzut destule clipuri pe tema “antropomorfizare”. Probabil că nici vouă nu v-a scăpat mesajul destinat subconştientului de trendfollower “eşti ceea ce foloseşti, și dacă încă mai foloseşti PC eşti super-naşpa, tinere mocofan!”.

N-o să va mint, aveam să sar la jugulara Apple mai repede și mai aprig decât sare un prozelit “de mere” la duel să apere onoarea fructului oprit. Din fericire, mi-am dat seama la timp că aş deveni un prozelit PC demn de tricou “macs are gay”. Adevărul este că Apple ştie să facă produse, motiv pentru care, dacă aș putea scoate banii din ecuaţie, m-aş înconjura de iMacs și iPhones. Problema mea e de fapt cu campania anti-PC, care mă dezgustă profund, şi mă face să mă ruşinez de macBookul de pe care vă scriu de ceva vreme. Campania lui Microsoft, în schimb, mi s-a părut făcuta cu mult mai mult bun-simţ.

Când Apple a decis să renunțe la procesoarele G în favoarea Intel, m-am gândit că acesta este începutul sfârșitului, că își începe migrarea dinspre unealtă pentru profesioniști către gadget pentru imagine. Și cred, cel puțin din perspectiva targetului de advertising, că am avut dreptate. Mă simt, în situația asta, jignit în două ipostaze: ca utilizator de PC, evident de ce. Ca utilizator de Mac, pentru că sunt încadrat în targetul casual. Îmi pare rău pentru produse, și pentru cum se murdăresc ele de la noroiul aruncat în PC-uri.

Later edit: iPod Touch are acum un difuzor integrat. Abia aștept să înceapă cocalarii din mijloacele RATB să privească la videoclipuri cu Guță și muzica bună.

Master of his domain

Vorbeam acum ceva vreme despre prestarea de servicii, iar cândva acum doi ani despre un stapân și jumătate, care opresa niste prestatori de servcii, aflat într-un acces de nesimțire. Tristul adevar e că tot mai mulți români optează pentru un vocabular redus, confundând “client” cu “stăpân”. Poate ca n-aș fi avut de ce să mă mir deci, când într-o zi de lucru m-am găsit discutând cu un asemenea stapân, deghizat pervers în beneficiar.

În lumina acestei experiențe, iată un tutorial pentru dezvoltarea abilităților de baștan infatuat. Vă voi lăsa să trageți singuri concluziile din faptul câ asimilarea cunostințelor conținute în acesta durează în jur de 10 minute. Enjoy!

În primul rând, tu știi deja tot ce e de știut, oricine (chipurile) încearcă să îți explice ceva vrea doar sa te abureasca.

În aceeași ordine de idei, tu ești un expert în orice domeniu, și poți oferi consultanță. Explică-le ce e în neregulă cu businessul lor, și spune-le cum să rezolve situația. Îți vor fi recunoscători.

In al doilea rand, oricum tu esti cel mai inteligent om din incapere, asta e clar. Daca nu ai inteles ce ti-au spus, asta e din vina lor, pentru ca toata lumea stie ca prestatorii de servicii sunt incapabili sa comunice cu oamenii. Asa ca nu-i lasa sa iti piarda timpul, mult mai bine folosibil de către tine ca să le explici din nou exact ce vrei de la ei. Neapărat întrerupe-i când vorbesc, așa le arăți cine e șeful.

Nu uita că prestatorii de servicii înțeleg greu, deci cel mai bine simplifici printr-o analogie simplă. Nu contează că analogia nu ilustrează de fapt situația, important e ca ei să înțeleagă analogia și sa se simtă astfel încurajați, crezând că nu sunt proști.

Este important ca prestatorii de servicii să te cunoască, asta duce la o calitate mai puțin scăzută a serviciilor. Povestește-le deci despre tabieturile tale, despre ce hobbyuri ai, despre ceasul tău de mii de Euro, despre orice le va arăta cât de cool ești tu. Nu te lăsa indus în eroare de semnele de plictiseală pe care le vor da: e felul lor ciudat de a-și manifesta aprecierea.

Acești sclavi ai tăi trăiesc doar pentru a te servi, asta dă sens vieții lor. Ține un contact apropiat cu ei, întreaba-i cum merge treaba măcar o dată pe oră, vor fi încântați. Nu neglija week-endurile, serile sau pauza de masă: în aceste momente, ei îți simt lipsa cel mai tare, așa că abordeaza-i online, sau cel mai bine caută-i la telefon. Și neapărat răzgândește-te cât mai des. În fond, vremurile se schimbă dintotdeauna, e cazul să țină pasul.

Stoarce cât mai mult din înțelegerea pe care o aveți. În fond, aceasta arată clar un singur lucru: că scopul ambelor părți e ca tu să o duci mai bine. De ce nu ai încerca atunci să ai avantajul maxim?

Oricum sunt cu toții niște nemernici puși pe furat, și habar n-au să o facă nici pe asta. Oricum, dacă te superi, îi cumperi pe toți, cu tot cu firma lor de doi lei și apoi îi dai afară doar ca să te amuzi. Oricum, la cât îi plătești ar trebui să-ți zică “sărumâna, nașule!” și apoi să o facă.

( Foto: Alexandru Velcea )

Viitorul care este(?)

În vremurile vechi, salutul cu “handshake” era menit să arate în mod politicos că nici unul dintre cei doi cetățeni ai Romei nu purta un pumnal ascuns pe încheietura mâinii, așa cum obișnuiau asasinii contemporani. Un gest care atesta existența încrederii și a respectului de ambele părți, devenit din ce în ce mai mult un simplu automatism într-o lume în care asemenea noțiuni sunt tot mai vagi.

Suntem toți niște casuali în pieile noastre. O ardem original și încercam să obținem cât mai multe meritând cât mai puțin. În acest scop șmecherim cu un accentuat simț al datoriei pe cât mai mulți fraieri, convingându-ne singuri sau reciproc despre cum ăsta e un comportament ce trebuie afișat cu mândrie, despre cum, băi momițe, așa e viața asta, prea scurtă ca sa nu te riști pe niște chestii care clar se merită, că doar n-o sa ramai de veghe pe-afară, eu trebuie să te-nvăț?

Suntem și vom tot fi mereu prezenți, trăi-v-ar penele voastre de papagali. Ne condamnați verbal în timp ce vă autosatisfaceți secret cu gândul la cum fața de noi sunteti doar niște sclavi, simpli paznici ai impunătorului vostru higher moral ground. În ciuda eforturilor voastre, suntem acum mai puternici ca niciodată si o să tot creștem. Si apoi o să venim după voi: o să ne bagam pe voi așa de tare că o să vă fie frică să mai ieșiți din casă. Cine suntem noi? Noi suntem viitorul.