Multicolor

Sunteți probabil failiarizați cu inițiativa Jurnalului Național de  schimba numele oficial al concetățenilor noștri de origine indiană din romi înapoi în țigani, ocazie pentru mare agitație și încingere de spirite pe internetul românesc. Este într-adevăr un subiect sensibil. Nu neapărat pentru că subiectele ce ating, chiar și marginal, probleme de discriminare sunt sensibile prin natura lor, ci mai degrabă pentru că în aceste vremuri grele cineva trebuie să fie de vină.

Iar în această problemă, eu mă declar… pentru. Am cântărit motivele, și pur și simplu balanța mea înclină spre “pentru”. Dintre motive:

• Cei mai mulți dintre romii cu care am intrat în contact nu aveau o problemă cu a fi numiți țigani.
• O parte dintre romii cu care am intrat în contact spuneau “Păi ce, mă bei ca să îmi zici rom? Zi-mi taică țigan!”
• Dacă “țigan” ar fi termenul oficial, folosirea în sens derogator ar scădea în frecvență, iar asta ar putea duce, subconștient, la o atitunine mai puțin ostilă față de romi. Nu e de neglijat subconțtientul național, pentru că el se transmite copiilor.
• “Țigan” este un nume pe care țiganii și l-au dat singuri, înainte să se numească romi. “Rom” înseamnă bărbat.
• Chiar dacă pe plan internațional ei tot “Romani” se vor numi, se va genera în jurul subiectului suficientă mișcare încât ignoranța vizavi de acest subiect să dispară măcar parțial.

Privind evoluția subiectului, am fost cuprins treptat de un pronunțat dezgust. Discuția a fost transformată rapid într-una despre discriminare, între dobitocii care strigă “ciori împuțite” la adăpostul anonimatului și prozeliții pe probleme de discriminare, care abia așteaptă o nuanță de gri pe care să o tragă spre negru. Ambele tabere au folosit acest prilej pentru a da frâu liber urii față de romi și respectiv iubirii de sine, ignorând aproape complet subiectul discuției, așa cum huliganii a două galerii de fotbal se iau la bătaie indiferent de rezultatul meciului.

În cele din urmă, nu pot să spun că mă entuziasmez foarte tare; chiar dacă numele va fi schimbat, efectele vor începe să apară abia peste 5-10 ani. Oricum, motivele pentru care Jurnalul propune schimbarea respectivă se intersectează cel mult parțial cu cele pentru care cred eu că ar trebui făcută.

În întâmpinarea abordărilor superficiale vă amintesc că am participat voluntar în cel puțin două proiecte care aveau ca scop principal integrarea romilor în societate și îmbunătățirea condiției acestora, și am îmbrăcat tricouri de organizator de festival împotriva discriminării la ambele ediții “Ești spectator? Ia artitudine!” . Dacă mă veți eticheta rasist nu ați înțeles nimic, și riscați să vă etichetez la rândul meu oi. Ca să fim înțeleși.