Pace?

Unii dintre voi își amintesc, cu dezamăgire poate, momentele de blasfemie petrecute în aceste pagini, momente pentru care e foarte probabil ca eu să ard în Iadul biblic. Pe scurt, am scris în repetate rânduri ce cred eu despre Biserică și ochelarii de cal pe care încearcă să îi pună cinstiților enoriași, dorindu-mi ca de aici să rezulte că a fi bun este o responsabilitate de care cineva nu poate fi scutit pur și simplu prin aderarea orbească la un set de valori.

Undeva în procesul de frământare sub bască al ideilor, inițiativa mea a luat forma unui război (de idei) împotriva acestor valori bisericești clasice. Cu riscul de a fi privit cu dispreț de marii clasici ai blogosferei pentru această încălcare de cod, o voi spune: doamnelor și domnilor cititori, cred că am greșit undeva. Cred că grăbindu-mă să ironizez am uitat să privesc în ansamblu, iar prin asta m-am contrazis (da, pe mine însumi). Principalele două idei pe care le promovez în mod constant, dar care au primit cu această ocazie un șut în freză urmează a fi rezumate în paragrafele următoare.

Fiecere crede ce vrea, și cum nici un pământean nu poate deține adevărul absolut, niciun adevăr nu e mai valid decât altul. Sigur, există aceste adevăruri general acceptate de către majorități, sau care sunt susținute de alte adevăruri. Dar, în cele din urmă, ceea ce am făcut se poate rezuma astfel: “în numele înlăturării tiparelor din gândire, vă ofer acest tipar de gândire, pe care l-am conceput, și dacă nu gândiți în el, sunteți automat proști”. Nu cred că mai e nevoie să dezvolt.

E bine să încerci a fi mai bun, și e datoria ta să contribui prin asta la evoluția umanității spre o formă superioară, am zis eu cu ocazia unui alt Paște. De ce m-aș opune unui sistem de valori care te învață să fii bun și să îți iubești semenii? Da, pentru că mulți uită asta prinși în automatismul ritualurilor. Asta nu este neapărat vina sistemului de valori. În cel mai rău caz, roboții de ritual nu cred cu adevărat în valori și respectiv nu își aduc contribuția la evoluția spirituală a omenirii, dar nici nu o țin în loc. De fapt, cred că pe ei m-am supărat și i-am băgat în ceaun cu tot cu sistem.

Sistemule de valori al religiei creștine, ți-am greșit dublu. Sper că vei putea să mă ierți, așa cum și pe noi ne înveți să iertăm celor care ne-au greșit. Știu că ne-am mai ciondănit noi și că Dumnezeul meu e puțin diferit de al tău, dar în cele din urmă sper că fiecare dintre noi poate da dovadă de înțelepciunea de a accepta ceea ce nu poate schimba în celălalt. Îmi place să cred că putem, în ciuda acestui mic incident, să continuăm a ne respecta reciproc.

Paște fericit!