Dumitru 2.0

Aveam să aflu că în aceste vremuri de criză financiară vecinul meu Dumitru nu o duce extraordinar de bine. A renunţat la locul de muncă anterior în favoarea unui business propriu, asistent de parcare freelance. Întâmplător m-am întâlnit cu el recent, când tocmai aveam nevoie de cineva care să mă asigure de corectitudinea manevrelor de parcare, sugerându-le imediat ce începeam a le efectua.

M-a văzut venind, şi a citit în farurile mele intenţia de a opri. Politicos ca întotdeauna, m-a sfătuit:

“Salut, Ioane! Mă bucur să te revăd. Să ştii că admir măiestria cu care parchezi, puţini s-ar fi descurcat la fel de bine. Dacă se ridică de aici maşini mă întrebi? Să ştii că nu e exclus, dar asta e responsabilitatea mea. In cel mai rău caz te sun să vii să o muţi dacă este. Îi înţeleg şi pe cei de la primărie… Adevărul este că dacă nu ar fi ocupată o bandă întreagă cu maşini parcate s-ar circula cu totul altfel. E greu şi pentru ei, cei parcaţi. Păi poţi să îţi închipui, Ioane, ce înseamnă să ieşi cu spatele înainte în trafic? Cât de periculos este? Mă bucur însă că a fost demarată o campanie btl pe tema asta. Tocmai când începusem să îmi pierd încrederea in Capitală, am observat cum unii parchează perpendicular in spatele a 2-3 maşini, ca să nu existe riscul să iasă cu spatele din parcare dimineaţa, când e aglomerat şi periculos. Câteodată, ca avertisment de prudenţă, ridică ştergatoarele sau desumflă cauciucurile. Există voci de bloggeri şi jurnalişti dezamăgiţi, dar eu spun uite! Uite spiritul întreprinzător şi patriot al românului!”

În acest punct al discuţiei m-am îndepărtat uşor, întrucât mă grăbeam să arunc nişte hârtii la coşul de gunoi, motiv pentru care nu l-am mai auzit vorbind, însă presupun că a continuat cu pasiune:

“Păi cum să îl ajuţi pe concetăţeanul tău mai bine decât oferindu-i timp să iasă din tumultul cotidian, să fie pătruns de aerul proaspăt al dimineţii în timp ce îşi aşează ştergatoarele sau îşi umflă la loc cele 4 cauciucuri, cum altfel  să îl provoci emoţional, înspre dezvoltarea personală, decât punându-l în situaţia de a căuta o pompă sau un service auto dimineaţa la ora 7 într-un cartier străin? Cum altfel să îl înveţi despre lipsa de importanţă a posesiilor materiale decât trecând cu cheia pe lângă porţiera lui? Cum să îl dezvolţi pe
partea socială mai eficient decât punându-l să interacţioneze cu alţi indivizi in timp ce merge cu autobuzul?

Îţi spun Ioane, suntem pe drumul cel bun.”

Dumitru

Nu cred că v-am povestit despre Dumitru. Dumitru este un vecin al meu; conduce un taxi, dar taximetria este pentru el mai mult un lifestyle decât o profesie. Ne-am cunoscut într-o dimineață, când eu îmi puneam geaca în portbagaj, iar el, deși avea treabă și se grăbea, și-a făcut timp să vină să mă salute:

“Bună dimineața, stimate domn! Nu vă cunosc personal, dar transmiteți un vibe care mă face să vă consider fratele meu. Mă simt ca și când ne-am cunoaște de-o viață, așa că haideți să facem un deal: tu poți să îmi spui mie Dumitru, iar eu la rândul meu o să îți spun ție Ion.”

Aici Dumitru a făcut o scurtă pauză, cât să tragă filozofic din țigara de foi pe care o avea în mână și să privească gânditor în zare timp de 25 de minute. Nu știam efectiv, dar din vibe-ul pe care îl transmitea pe frecvența medie am putut să întrevâd frânturi de gânduri, săltând jucăuș prin vastele sfere cognitive. Vedeam în privirea lui scânteierea unui spirit ancestral, liniștit dar binevoitor, ce privea cu un oarecare amuzament înapoi spre condiția umană. Trăgând încă un fum, a continuat:

“Ioane, nu am putut să nu observ că și tu mă consideri frate. Un frate mai mare, ce-i drept, pentru că am ajuns pe această lume, implicit în această parcare, înaintea ta. Dar asta nu e important, important e că tu ești În sfârșit aici și eu pot să devin mai bun ajutându-te ca pe un frate. Frățește vom împărți deci locul meu de parcare. Primarul însuși a insistat ca eu și doar eu să îl folosesc, a încercat să mă forțeze chiar, însă eu m-am dus chiar până la Președinte și i-am spus «Domnule președinte (de bloc), n-are nici un sens ca locul meu să stea liber atunci când eu sunt plecat; numai locurile pentru handicapați stau libere tot timpul, iar eu nu sunt handicapat.» Și în cele din urmă a fost nevoit să îmi dea dreptate.”

Rămas fără cuvinte, i-am răspuns:

“…”

Zâmbindu-mi complice, a continuat: 

“Văd în privirea ta privirea unui om puternic și inteligent. Sunt sigur că mama ta, de exemplu, este foarte mândră de tine. Este într-adevăr o doamnă foarte distinsă dacă te-a educat înspre a pune accent pe dezvoltarea cognitivă. Mi-ar plăcea, acum că suntem frați, să te cunosc mai bine pe tine și pe toată familia ta. Uite, apropo de asta, mergeam ieri seară pe cheiul Griviței, lângă Carrefour Orhideea, unde locuiesc studenții-ingineri (niște indivizi foarte capabili, vârful de lance al societății noastre). Și încercând să trec de intersecție, am observat că un domn intrase pe unica bandă de pe contrasens, blocându-mi efectiv accesul către zona campus, unde aveam o treabă urgentă de rezolvat lângă clădirea Rectoratului. Îți dai seama ce situație! Probabil că era ușor bulversat, poate că nici nu cunoștea traseele. Adevărul e că întreg sistemul rutier e destul de ambiguu. Chiar îl compătimeam, puteam să empatizez amintindu-mi de momentele în care eu însumi din diverse motive am o atitudine iresponsabilă în trafic. Acest individ îmi devenise deja simpatic, cu ochelarii săi, așa că am coborât geamul și m-am oferit să îl ajut să ajungă mai repede la destinație. El însă, intuind că de fapt eu am o problemă urgentă de rezolvat, m-a refuzat politicos, și mi-a mulțumit pentru intenție.”

Zâmbind contemplativ, Dumitru trage din nou din țigară și revine:

“Știi, Ioane, momente ca acesta mă fac să zâmbesc contemplativ în timp ce trag din țigară. Mă gândesc că o lume în care nimic nu merge greșit ar fi al naibii de plictisitoare. În orice caz, te-am ținut destul, scuză-mă. Nu știu de ce, când dau frâu liber fluxului de idei devin absorbit de el. Te rog scuză-mă dacă te-am făcut să întârzii undeva, a fost o discuție foarte interesantă. Chiar mi-aș dori să o continuăm în altă zi. Ne mai întâlnim noi!”

Bahoy cel Rău te învață să parchezi lateral

În urma succesului reportat cu entry precedent, m-am hotărât să fur pâinea băieților și fetelor de la e-learn.ro și să continui cu un nou tutorial de conduită la și în afara volanului. Cine știe, poate e rost de-o nișă aici, și ajung în sfârșit să fac parte din masoneria blogosferei (omglol, wtf?). Deci:

Bahoy cel Rău te învață lateral să parchezi lateral

Deci acest tutorial este gândit special să te încadreze într-un target, mă înțelegi tu pe mine? Ai mai multe feluri de tutoriale, e ca un 4 în 1 tutorialul ăsta.

Tutorialul 1: ești plin de ani

Dacă ai Lada vintage, in niciun caz să nu o dai la fier vechi. Dacă ai Trabant, cu atât mai puțin, că e din carton și iei țeapă. Mai bine o ții cu cauciucurile lăsate și luneta praf pe un loc de parcare ferit, nu cumva să îți zgârie cineva vopseaua.

Dacă ai Dacia, sâmbăta și duminica în fața blocului și împreună cu Fane de la scara 4 tunează-ți-o pentru performanțe maxime.

Asta e foarte rar, dar dacă se întâmplă ca mașina să și meargă, trebuie neapărat ca la ora 6 dimineața să cobori, să o pornești, și să turezi motorul. Poți să faci asta oricând, dar cel mai bine e sâmbătă dimineața sau duminică dimineața. Studenții ăia de stau cu chirie și nu se prezintă în ziua de pensie să plătească întreținerea n-au drept la replică. Și-așa tot vine lumea în vizită la ei și țin muzica tare până la 10 noaptea, ce-or mai face și ei acolo, drogații naibii.

Tutorialul 2: ești plin de idei

Dacă nu ai mașină, dar are fi-tu Matizul de la muncă cu care te duce la piață să-ți cumperi șlapi, trebuie neapărat să-i păstrezi loc de parcare în fiecare zi, nu contează dacă stă cu tine sau nu.

Dacă fi-tu e plecat în Spania (cu Matizul de la muncă), poți să păstrezi locul de parcare pentru Fane de la scara 4 sau pentru fi-su, care vine cu Matizul de la muncă să vă ducă în piață să vă cumpărați șlapi.

Dacă vezi o mașină care nu are ce căuta pe locurile care le-ai moștenit de la strămoșii tăi care parcau acolo de la 1935, ridică-i ștergătorul, învață-l înjurături noi cu rama de la ochelari, și în general abuzează de CASCO lui pe cât posibil. Sigur nu te va călca când traversezi prin mijlocul bulevardului ca să-ți iei rame noi de ochelari și papuci de casă.

Tutorialul 3: ești plin de tupeu (ăsta e un lucru bun)

Dacă stai la bloc, trebuie să știi că locurile de la Primărie sunt pentru fraieri. Vezi tu sapa aia de o ții în portbagaj? Aia e autorizația ta.

Dacă găsești pe careva parcat pe locul tău, învață-l minte: arde-i o sapă peste parbriz, sau și mai bine blochează-l să nu poată să iasă, și când vrea să plece dimineața la serviciu și te claxonează să vii jos, dobitocule, să-i faci loc să plece, arde-i o sapă direct peste ochi. Că trăim într-o societate, ce marșarieru’ tău?

Era o carte despre cum să faci interfețe web, se chema “dont meic mi sinc”, și zicea că nu trebe să-i faci pe oameni să gândească când vin pă pagina ta. Exact la fel, dacă vine cineva pe locul tău de parcare, nu trebe să te facă să te gândești. Adică el lasă numărul de telefon în parbriz ca să-l suni? El n-a văzut că sunt 10 cifre?? Adică tu ai timp să stai un sfert de oră să citești bilețelul? “4*4=16 CORECT” scrie pe mașina lui, să-n-vețe naibii să nu se bazeze pe intuiția ta și să nu te pună să muncești în timpul tău liber.

Dacă ți-e lene să cobori și să-i spargi fața la noul venit, bagă mare și țipă după el de la balcon.

Dacă balconul tău e deasupra locului de parcare, nici n-ai nevoie să-ți zic eu ce poți să faci. Dar eu îți zic oricum: poți să arunci cu apă murdară, cu vopsea, cu o pungă de șuruburi, cu o piatră sau o cărămidă. Mult mai bine decât să arunci priviri. Garantat dacă își găsește luneta varză o să stea liniștit că asta e viața și nu o să mai parcheze acolo.

Tutorialul 4: ai gânduri mari

Îți zic de la început că ăsta e pentru cunoscători. Dacă n-ai valoare și tupeu, nu e pentru tine, pentru că î-ți faci mulți dușmani. Și ca și în alte dăți, eu îți zic clar: dacă se merită, trebuie pentru ca să te riști, dar dacă nu se merită, n-are rost să te riști ca prostul. Deci eu te-am avertizat.

La dispoziția ta ai o grămadă de unelte. Poți să îți faci un T de metal pe care să-l înfigi în pământ. Poți să scrii și cu vopsea în jurul lui, ca să știe fraierul că dacă încearcă să parcheze pe locul tău se alege cu probleme. Să fie fericit că de data asta îl ierți și nu-l iei la cafteală că ți-a îndoit bunătate de T, dar să nu se mai repete.

Problema cu asta e că poate pur și simplu să nu parcheze. Adică nu-i educi să vadă ce se întâmplă dacă pun mașina pe locul altuia. Deci poți să bați niște cuie într-o scândură de lemn și să ascunzi capcana asta mortală într-o pungă de cipsuri. Pană instant la fraier.

Poți, penru că probabil că ai SUV, ca toți baștanii adevărați, să îl remorchezi și să îl tragi de pe locul tău. Cauciurucile, cutia de viteză, toate astea trebuiesc reparate, și poate că așa o să învețe cine-i șef cu parcarea în bloc.

Dacă ești cu adevărat bazat, sau n-ai încă SUV, sau e la reparat că ți l-a bușit gagica, faci o acțiune comando, îți bagi măciuca în ea de alarmă, spargi geamul, scoți din viteză, cobori frâna de mână și împingi mașina până în cea mai apropiată stradă, unde pornești luminile și avariile și o lași acolo să și-o găsească și singur.

Dacă știi pentru ca să scrii, la toate astea poți să adaugi un bilețel în care să-i explici că fraere, așa se întâmplă când te pui cu barosanul. Data viitoare iese belea.