Nu iți băga în venă, scoate!

Duminică am văzut “trip”, un film românesc independent despre droguri, și viață, dar de fapt despre repetitie. Marea lui calitare constă (cred) în câteva momente și imagini, ascunse cu grijă de ochii treji. All and all, un videoclip mișto pentru niște melodii de Silent Strike.

Intr-o vreme, cineva imi povestea despre cum incepe sa vada chestii pe tavan cand doneaza sânge, și cum totul in jur capata consistențe diferite, înțelegeți la ce ma refer. Și mă gândeam că ceva cu sloganul “Nu îți băga în venă. Scoate!” ar putea fi o campanie cu dublu scop, cu target între tinerii români. Starea de euforie asociată cu donatul de sânge vine de la faptul că ai mai puțin, dar îmi place să cred că are legătură și cu conștiința faptului că undeva cineva va mai trăi datorită ție, că într-un fel ești părintele cuiva.

În această ordine de idei, în weekendul ăsta plănuiesc să mă aventurez pe meleagurile Politehnicii, să îmi plătesc abonamentul la Vodafone și să particip la “Cea mai amplă campanie de donare de sânge“. Și nu ar strica să faceți și voi pe părinții pentru alții. Nu neapărat pentru reducerea de 50% la abonamentul RATB, ci pur și simplu. Adică, așa cum ne dorim cu toții, cel mai probabil nu veți avea voi înșivă nevoie de sânge. Dar dacă faceți un exercițiu de imaginație, puteți să vă dați seama că dacă ați dori ca cineva să fi mers la Politehnică să doneze sânge.

Produs în România

E 1 Decembrie și gândul de a fi un patriot convins e departe de mine. 17 ani de școală românească și aproximativ 5 de serviciu m-au învățat că nu poți să ai prea mare încredere în societatea românească, oricâte surprize plăcute ți-ar oferi. Adică m-au învățat că ele sunt surprize tocmai pentru că ești obișnuit să fie nasol și din când în când dai peste normal.

Poate că de vină e teritoriul, o insulă latină într-o mare slavică, poarta închisă în calea imperiului otoman, episoade glorioase pentru noi din războaie câștigate de ei. Sau poate că de vină e regimul Ceaușescu (dacă ați urmarit Dan Diaconescu, știți deja că nu a murit, se vede pe casetă că i se mișcau pleoapele), sau poatecă principalii vinovați sunt anii de hoție la adăpostul democrației, cu toți băieții deștepți în posturi bine-puse (detalii la Vali Petcu și Lucian Sârbu). Important e, în orice caz, că am găsit un vinovat. Acum putem să ne prefacem liniștiți că trăim în altă țară, cu probleme care nu există.

Produs in România este o campanie care încurajează folosirea produselor românești. Da, poate că este o conspirație pusa la cale de masoni. Poate că ecuația economică (cumperi românește, stimulezi economia) e o aproximare de doi lei. Nu zic că ar fi așa, dar poate că e, de unde să știm noi? Adevărul e că despre spatele campaniilor nu poți să ai prea multe certitudini. Îți voi spune în schimb asta, dragă cititorule: tu ești născut și cel mai proabil probabil crescut în România. Ești un produs al acestei țări, fie ea plină de rahat și corupție. Acum închipuie-ți-l pe angajatorul tău alegând viitorii angajați din rafturile de supermarket, și evitând angajații românești, cu ideea preconcepută că nu sunt de calitate.

Versiunea scurtă: să declari din principiu că produsele românești sunt de rahat, în schimb să te aștepți să fii tratat ca o resursă umană de încredere înseamnă a te complace în ipocrizie. Mai mult, înseamnă a renunța la dreptul de a acționa conform propriilor experiențe. Nu fi fraier.

Dumitru

Nu cred că v-am povestit despre Dumitru. Dumitru este un vecin al meu; conduce un taxi, dar taximetria este pentru el mai mult un lifestyle decât o profesie. Ne-am cunoscut într-o dimineață, când eu îmi puneam geaca în portbagaj, iar el, deși avea treabă și se grăbea, și-a făcut timp să vină să mă salute:

“Bună dimineața, stimate domn! Nu vă cunosc personal, dar transmiteți un vibe care mă face să vă consider fratele meu. Mă simt ca și când ne-am cunoaște de-o viață, așa că haideți să facem un deal: tu poți să îmi spui mie Dumitru, iar eu la rândul meu o să îți spun ție Ion.”

Aici Dumitru a făcut o scurtă pauză, cât să tragă filozofic din țigara de foi pe care o avea în mână și să privească gânditor în zare timp de 25 de minute. Nu știam efectiv, dar din vibe-ul pe care îl transmitea pe frecvența medie am putut să întrevâd frânturi de gânduri, săltând jucăuș prin vastele sfere cognitive. Vedeam în privirea lui scânteierea unui spirit ancestral, liniștit dar binevoitor, ce privea cu un oarecare amuzament înapoi spre condiția umană. Trăgând încă un fum, a continuat:

“Ioane, nu am putut să nu observ că și tu mă consideri frate. Un frate mai mare, ce-i drept, pentru că am ajuns pe această lume, implicit în această parcare, înaintea ta. Dar asta nu e important, important e că tu ești În sfârșit aici și eu pot să devin mai bun ajutându-te ca pe un frate. Frățește vom împărți deci locul meu de parcare. Primarul însuși a insistat ca eu și doar eu să îl folosesc, a încercat să mă forțeze chiar, însă eu m-am dus chiar până la Președinte și i-am spus «Domnule președinte (de bloc), n-are nici un sens ca locul meu să stea liber atunci când eu sunt plecat; numai locurile pentru handicapați stau libere tot timpul, iar eu nu sunt handicapat.» Și în cele din urmă a fost nevoit să îmi dea dreptate.”

Rămas fără cuvinte, i-am răspuns:

“…”

Zâmbindu-mi complice, a continuat: 

“Văd în privirea ta privirea unui om puternic și inteligent. Sunt sigur că mama ta, de exemplu, este foarte mândră de tine. Este într-adevăr o doamnă foarte distinsă dacă te-a educat înspre a pune accent pe dezvoltarea cognitivă. Mi-ar plăcea, acum că suntem frați, să te cunosc mai bine pe tine și pe toată familia ta. Uite, apropo de asta, mergeam ieri seară pe cheiul Griviței, lângă Carrefour Orhideea, unde locuiesc studenții-ingineri (niște indivizi foarte capabili, vârful de lance al societății noastre). Și încercând să trec de intersecție, am observat că un domn intrase pe unica bandă de pe contrasens, blocându-mi efectiv accesul către zona campus, unde aveam o treabă urgentă de rezolvat lângă clădirea Rectoratului. Îți dai seama ce situație! Probabil că era ușor bulversat, poate că nici nu cunoștea traseele. Adevărul e că întreg sistemul rutier e destul de ambiguu. Chiar îl compătimeam, puteam să empatizez amintindu-mi de momentele în care eu însumi din diverse motive am o atitudine iresponsabilă în trafic. Acest individ îmi devenise deja simpatic, cu ochelarii săi, așa că am coborât geamul și m-am oferit să îl ajut să ajungă mai repede la destinație. El însă, intuind că de fapt eu am o problemă urgentă de rezolvat, m-a refuzat politicos, și mi-a mulțumit pentru intenție.”

Zâmbind contemplativ, Dumitru trage din nou din țigară și revine:

“Știi, Ioane, momente ca acesta mă fac să zâmbesc contemplativ în timp ce trag din țigară. Mă gândesc că o lume în care nimic nu merge greșit ar fi al naibii de plictisitoare. În orice caz, te-am ținut destul, scuză-mă. Nu știu de ce, când dau frâu liber fluxului de idei devin absorbit de el. Te rog scuză-mă dacă te-am făcut să întârzii undeva, a fost o discuție foarte interesantă. Chiar mi-aș dori să o continuăm în altă zi. Ne mai întâlnim noi!”

Uite-așa ți-o iei (și de ce)

Bună dimineața! Trezește-te, dă-te jos din pat și pregătește-te să ți-o iei. Nu, serios: pregătește-te; dacă tot ți-o iei, măcar să fii pregătit.

Deschide ochii, urechile, nările, brațele. Îmbrățișează rahatul ăsta de oraș, cu cocalarii și gunoaiele lui. Tocmai pentru că el nu te îmbrățișează pe tine. Tocmai pentru că tu ești tu, iar el e el, și iată-vă puși în această situație în care trebuie să vă suportați reciproc în ciuda diferențelor. O să ți-o tot iei, și o să tot simți pe sufletul dezbrăcat toate porcăriile pe care obișnuiai să le lași să se scurgă peste ochii tăi închiși, peste dinții tăi încleștați, peste face-paintul tău de război.

Dacă o să alegi să nu mai faci slalom printre obstacolele ce se aruncă în calea stării tale de bine, o să le iei pe multe dintre ele în plin, probabil în cel mai dureros fel. Dacă nu o să mai trăiești teleghidat, o să simți la persoana întâi toate nedreptățile, jignirile, dezamăgirile, și în general toate tâmpeniile pe care ni le facem unii altora ca proștii, și foarte des te vei găsi nevoit să spui că ți se pare de rahat. Dar într-o zi cineva îți va întinde o mână, și tu nu o să fii prea înverșunat ca să vezi.

Cei mai buni din domeniile lor

Comentariile sunt de prisos:

Bahoy cel Rău te învață să parchezi lateral

În urma succesului reportat cu entry precedent, m-am hotărât să fur pâinea băieților și fetelor de la e-learn.ro și să continui cu un nou tutorial de conduită la și în afara volanului. Cine știe, poate e rost de-o nișă aici, și ajung în sfârșit să fac parte din masoneria blogosferei (omglol, wtf?). Deci:

Bahoy cel Rău te învață lateral să parchezi lateral

Deci acest tutorial este gândit special să te încadreze într-un target, mă înțelegi tu pe mine? Ai mai multe feluri de tutoriale, e ca un 4 în 1 tutorialul ăsta.

Tutorialul 1: ești plin de ani

Dacă ai Lada vintage, in niciun caz să nu o dai la fier vechi. Dacă ai Trabant, cu atât mai puțin, că e din carton și iei țeapă. Mai bine o ții cu cauciucurile lăsate și luneta praf pe un loc de parcare ferit, nu cumva să îți zgârie cineva vopseaua.

Dacă ai Dacia, sâmbăta și duminica în fața blocului și împreună cu Fane de la scara 4 tunează-ți-o pentru performanțe maxime.

Asta e foarte rar, dar dacă se întâmplă ca mașina să și meargă, trebuie neapărat ca la ora 6 dimineața să cobori, să o pornești, și să turezi motorul. Poți să faci asta oricând, dar cel mai bine e sâmbătă dimineața sau duminică dimineața. Studenții ăia de stau cu chirie și nu se prezintă în ziua de pensie să plătească întreținerea n-au drept la replică. Și-așa tot vine lumea în vizită la ei și țin muzica tare până la 10 noaptea, ce-or mai face și ei acolo, drogații naibii.

Tutorialul 2: ești plin de idei

Dacă nu ai mașină, dar are fi-tu Matizul de la muncă cu care te duce la piață să-ți cumperi șlapi, trebuie neapărat să-i păstrezi loc de parcare în fiecare zi, nu contează dacă stă cu tine sau nu.

Dacă fi-tu e plecat în Spania (cu Matizul de la muncă), poți să păstrezi locul de parcare pentru Fane de la scara 4 sau pentru fi-su, care vine cu Matizul de la muncă să vă ducă în piață să vă cumpărați șlapi.

Dacă vezi o mașină care nu are ce căuta pe locurile care le-ai moștenit de la strămoșii tăi care parcau acolo de la 1935, ridică-i ștergătorul, învață-l înjurături noi cu rama de la ochelari, și în general abuzează de CASCO lui pe cât posibil. Sigur nu te va călca când traversezi prin mijlocul bulevardului ca să-ți iei rame noi de ochelari și papuci de casă.

Tutorialul 3: ești plin de tupeu (ăsta e un lucru bun)

Dacă stai la bloc, trebuie să știi că locurile de la Primărie sunt pentru fraieri. Vezi tu sapa aia de o ții în portbagaj? Aia e autorizația ta.

Dacă găsești pe careva parcat pe locul tău, învață-l minte: arde-i o sapă peste parbriz, sau și mai bine blochează-l să nu poată să iasă, și când vrea să plece dimineața la serviciu și te claxonează să vii jos, dobitocule, să-i faci loc să plece, arde-i o sapă direct peste ochi. Că trăim într-o societate, ce marșarieru’ tău?

Era o carte despre cum să faci interfețe web, se chema “dont meic mi sinc”, și zicea că nu trebe să-i faci pe oameni să gândească când vin pă pagina ta. Exact la fel, dacă vine cineva pe locul tău de parcare, nu trebe să te facă să te gândești. Adică el lasă numărul de telefon în parbriz ca să-l suni? El n-a văzut că sunt 10 cifre?? Adică tu ai timp să stai un sfert de oră să citești bilețelul? “4*4=16 CORECT” scrie pe mașina lui, să-n-vețe naibii să nu se bazeze pe intuiția ta și să nu te pună să muncești în timpul tău liber.

Dacă ți-e lene să cobori și să-i spargi fața la noul venit, bagă mare și țipă după el de la balcon.

Dacă balconul tău e deasupra locului de parcare, nici n-ai nevoie să-ți zic eu ce poți să faci. Dar eu îți zic oricum: poți să arunci cu apă murdară, cu vopsea, cu o pungă de șuruburi, cu o piatră sau o cărămidă. Mult mai bine decât să arunci priviri. Garantat dacă își găsește luneta varză o să stea liniștit că asta e viața și nu o să mai parcheze acolo.

Tutorialul 4: ai gânduri mari

Îți zic de la început că ăsta e pentru cunoscători. Dacă n-ai valoare și tupeu, nu e pentru tine, pentru că î-ți faci mulți dușmani. Și ca și în alte dăți, eu îți zic clar: dacă se merită, trebuie pentru ca să te riști, dar dacă nu se merită, n-are rost să te riști ca prostul. Deci eu te-am avertizat.

La dispoziția ta ai o grămadă de unelte. Poți să îți faci un T de metal pe care să-l înfigi în pământ. Poți să scrii și cu vopsea în jurul lui, ca să știe fraierul că dacă încearcă să parcheze pe locul tău se alege cu probleme. Să fie fericit că de data asta îl ierți și nu-l iei la cafteală că ți-a îndoit bunătate de T, dar să nu se mai repete.

Problema cu asta e că poate pur și simplu să nu parcheze. Adică nu-i educi să vadă ce se întâmplă dacă pun mașina pe locul altuia. Deci poți să bați niște cuie într-o scândură de lemn și să ascunzi capcana asta mortală într-o pungă de cipsuri. Pană instant la fraier.

Poți, penru că probabil că ai SUV, ca toți baștanii adevărați, să îl remorchezi și să îl tragi de pe locul tău. Cauciurucile, cutia de viteză, toate astea trebuiesc reparate, și poate că așa o să învețe cine-i șef cu parcarea în bloc.

Dacă ești cu adevărat bazat, sau n-ai încă SUV, sau e la reparat că ți l-a bușit gagica, faci o acțiune comando, îți bagi măciuca în ea de alarmă, spargi geamul, scoți din viteză, cobori frâna de mână și împingi mașina până în cea mai apropiată stradă, unde pornești luminile și avariile și o lași acolo să și-o găsească și singur.

Dacă știi pentru ca să scrii, la toate astea poți să adaugi un bilețel în care să-i explici că fraere, așa se întâmplă când te pui cu barosanul. Data viitoare iese belea.

10 semne că degeaba ai 10 semne

Un thread de pe un forum de fete începe cu:

Eu: o tipa trendy, frumoasa, cu clasa, care nu a avut decat iubiti cu bani. Nu am iesit nicodata cu bmw. Toti iubitii imi faceau cadouri scumpe si imi plateau consumatia in toate locurile trendy in care ieseam. Plus ca niciodata, dar niciodata nu am iesit cu un nimeni. Intotdeauna am iesit doar cu personaje mondene.
El: un tip dragut, dar sarac. Locuieste intr-un cartier marginas si e student la stat. Conduce un amarat de Logan.
Noi: ne-am intalnit intamplator la ziua unui coleg de-al lui(un tip uratel dar foarte bogat). Eu vroiam sa ma combin cu colegul lui dar el m-a atras atat de tare incat am zis: “Ce naiba! Putem sa ne-o tragem macar azi!”. Problema e ca azi s-a prelungit la nesfarsit. E foarte bun la pat si arata bine. Ce n-as da sa fie si bogat! Vreau sa termin cu el si nu prea pot. De cate ori ne vedem si vreau sa pun punct, sfarsim in pat. Nu stiu cum sa scap de el. Imi e rusine fiindca nimeni din grupul meu nu a iesit niciodata cu un sarantoc.

Iar eu, în Berceni, patria lui Piedonne, stau și mă întreb dacă e la mișto sau nu. Pentru că dacă da, eu am pus-o. Păi păi păi ce șanse am eu să agăț tipe trendi cu cele 10 semne ale lui Invită ? (subiect de mare amuzament în sine) Păi să nu calci balaurul cu bicicleta? În acest sens am redactat următorul ghid:  

10 semne că ești un luzăr fără șanse, și că degeaba e fata disponibilă în 10 semne:

Lucrezi pentru cineva în loc să faci combinații, frate
De aici începe totul, pentru că dacă îți faci iluzia că trebuie să muncești pentru ceva, deja nu mai ai nicio șansă. Singura ta scăpare e să îți găsească ai tăi un post de director-consultant. Repede.

Turabo e scump
Păi dacă ți se pare că 10RON pentru o cafea e mult, nici nu vreau să mă gândesc mai departe. Pun pariu că te duci undeva să mănânci de prânz și te aștepți să te coste cât? 30RON? Ha!

Mașinile de peste 30 000 nu sunt un țel realist
Nu zic frate că-ți trebuie Q7, dar măcar un BMW acolo să ai și tu. Serios, nu știu cum te-aștepți tu să faci mari cuceriri cu motoscuterul ăla al tău de-i zice Dacia.

În Regie există puburi mișto
Adică în Regie, lângă Politehnică? Cu toți țăranii acolo? În mod clar nu știi să apreciezi lumea fină din cluburile fine, deci nici nu avem ce discuta la capitolul ăsta. Oricum, în cluburile cu berea mai ieftină de 10RON n-ai să găsești fete destul de stilate.

Concediu înseamnă maxim o lună
Deci, ca să-mi fie clar, tu muncești la serviciu? Auăleu, poate mi-ești de-ăla de stă 8 ore și miercuri seara nu poate să meargă la Paprika Night în club Spice pentru că a doua zi muncește…

Cocktailurile sunt gay
Stii tu mă? Ai băut vreodată? N-ai baut, fir-ai al naibii de sărăntoc, bei bere că e ieftină. Păi cu bere vrei tu să te dai la fete cu stil? Cu bere, mă? 

Telefonul tău nu costă cât un Matiz SH
Deci atunci când mergi cu ea la un restaurant și scoți pe masă telefonul, o să fie unul primit gratis la abonament? N-ai 3G? Nai autofocus la camera? Spune-mi te rog că telefonul tău adevărat e la reparat, de fapt. 

Te trezești înainte de ora 11
Păi normal că pici de somn la 2 noaptea când distracția abia începe. Si te mai duci și la serviciul ăla al tău să te obosești aiurea pe un salariu de nimic. Păi tu nu știi că a avea o gagică stilată e un job în sine? Eu trebuie să te învăț? 

Stai la bloc
Deja… Adică dacă tu crezi că gagica ta o să fie vreodată de acord să respire aer de cartier, să meargă în lift cu toată plebea, degeaba îți mai zic eu ceva, că tot nu ai înțeles nimic. 

Shoppingul nu este o activitate în sine
E, păi în cazul ăsta nici sexul nu e o activitate în sine. Vrei flowchart sau ce? Sau te pomenești că nu ai bani de shopping? Nu mai bine te duci tu acasă și lași gagicile stilate pentru bărbații adevărați? 

Ei, cum spuneam, sper din toată inima că de fapt cineva face un mișto crunt. Pentru că dacă nu, sunt cu un pas mai aproape de a mă face naibii călugăr.

Despre fotbal, în fond de ce nu?

Am reușit să închei studiul asupra conjugării vorbelor și acțiunilor. Concluzia la care am ajuns, cu destul de puțină surprindere, este că persoana a treia vede lucrurile altfel decât persoana întâi. Din perspectiva persoanei a treia, alegerile făcute sunt chiar alegeri, nu acționarea conform unor principii, în încercarea de a păstra consecvența.

Din perspectiva persoanei a treia, nimic nu e chiar în halul ăsta de greu sau de înfricoșător, și orice rezultat negativ era de fapt perfect previzibil. Colegii mei de apartament se uitau într-o seară la meci, prilej de parcurgere a întregului spectru emoțional fără a părăsi măcar fotoliul. Și, vorba lor, e ușor să joci fotbal de la TV. Microbiștii mi-au devenit mult mai simpatici în această nouă lumină, a abilității de a folosi cunoștințe existente pentru rezolvarea de situații noi, urcând cu această ocazie în clasament în defavoarea multora care de-a lungul timpului au tot rămas corijenți la această materie.

Se ia așadar una parte critică neconstructivă, una parte lipsă de empatie (din comerț), se amestecă de mai multe ori, până când se obține o pastă de culoarea ciocolății. Se adaugă necunoștință de cauză și importanță proprie după gust. Apoi se țipă ritualic “fault!” și se servește brusc. Varianta maritimă este cunoscută și sub numele de morala lui Pește, conform legendei.