Să comunicăm, așadar!

Am decis recent să postez un comentariu pe blogul lui Lucian Sârbu. Lucian, obisnuit cu lipsa de comentarii, a fost luat prin surprindere și a decis să îmi răspundă cu subtextul “ba p-a mă-tii, țărane!” și să îmi dea bann. Lucian, dacă știam că o să fii atât de supărat nu mă luam de obiceiurile tale de petrecere. Îmi pare rău că primești critica, fie ea și altfel decât constructivă, în acest… fel.

Nu voiam să dau o așa de mare importanță încât să postez aici, dar ai decis să mă reduci la tăcere, și asta m-a umplut de lacrimi. Mai erau unii care procedau așa, însă credeam că au dispărut în ’89. Aș fi înțeles să te superi dacă aș fi exprimat altceva decât parerea mea, sau aș fi exprimat-o altfel decât civilizat. Asta e, nu ne-am putut înțelege, sunt la fel de trist ca și tine din cauza asta. Parcă văd că o să îmi respingi și cererea de prietenie de pe hi5.