Blogul cel Rau » The ART of Fusion

Unde te duci tu, Ano?

tudor — Wed, 05 Nov 2008 08:20:51 +0000

Iată-mă din nou în postura de frate mai mare, încercând să o fac pe sora mea să înțeleagă că e momentul să facă ceva în viață, că în clasa a 11-a nu mai poate să se țină de prostii. Eu, la vremea mea, nu mi-am permis să fac ce voiam, voluntariat și alte inutilități de-astea. Eu a trebuit să muncesc, și mi se pare normal să facă și ea la fel. Și în cele din urmă va înțelege, și va termina cu inorogii și cu norișorii, și va veni în lumea noastră, a ăstora care facem ceva cu viețile noastre.

Dar voi puteți schimba asta. Diseară (da, miercuri seară) la ora 18 la Club A, în piesa de teatru-forum intitulată “Unde te duci tu, Ano?”, titlu mult mai colorat în mintea mea frustrată. Deci veniți, dacă vă ține, să încercați să o trageți pe Ana de partea voluntariatului, însă mă îndoiesc sincer că o să vă iasă.

Diseara, ora 18, Club A, cu ART Fusion.

Cluj în pripă

tudor — Mon, 13 Oct 2008 17:23:39 +0000

Am fost la Cluj, am tras ca un voluntar ce mă cred, sa vada și ninja că nu-i ca-n filme. Ce să vă spun, dragi cititori, sper că absența mea nu v-a îngrijorat prea tare, mai fac de-astea, dar în aceste patru zile am cugetat și am luat notițe, deci pe parcursul următoarelor zile probabil că veți fi victimele revelațiilor mele, într-o formă sau în alta. Până una-alta, să vă spun despre impresii, în lipsă (momentan) de poze.

Cluj mi-a părut a fi un fel de Sibiu, mai mic și totodată mai mare. Mai mic pentru că l-am prins mai puțin aglomerat, și mai mare din considerente geografice. Ei bine, a trebuit să mă duc la Cluj ca să mă simt cu adevărat bucureștean. Spun asta pentru că nu prea am văzut clujeni care să traverseze aiurea sau pe rosu. Când traversam pe verde, eu eram de fiecare dată primul care pășea de pe bordură, ajungea aproape de mijlocul străzii și se minuna despre cum abia atunci ceilalți pășeau la rândul lor.

Spun asta pentru că deși nu eram un grup de cocalari, eram gălăgioși prin contrast. Am primit mereu restul fix pentru ce am cumpărat și mă simțeam puțin jenat de asta. Am fost la supermarket, știți, din acela cu coșuri, porți cu un singur sens și case de marcat, și nu mică mi-a fost mirarea când am observat că nu existau detectoare anti-furt.

Impact ArtFest la Cluj a constat într-o zi de sâmbătă plină de activități și o seară cu concerte. N-o să recapitulez programul, însă o să vă spun că a auzi concertul Lemon m-a făcut să ascult astăzi aproape continuu cele două melodii de pe siteul lor.

Unii vor spune poate că voluntariatul și Clujul nu se potrivesc tocmai bine din cauză că voluntariatul cere inițiativă și clujenii pășesc greu de pe bordură. Am conștientizat cu această ocazie că voluntariatul presupune mai degrabă bunătate, deschidere, toleranță decât inițiativă. Pentru că sigur, inițiativa e cât de cât măsurabilă, însă celelalte trei construiesc fondul, contextul dar mai ales atmosfera acestuia. La Cluj, cel puțin. Vorbeam acum o săptămână despre voluntariat și despre cum societatea nu e adaptată acestuia, despre cum nu e pregătită să îl primească; ei bine, mie mi s-a părut că societatea din Cluj e pregătită.

Mi-a plăcut deci, și m-am simțit bine, deși nu ăsta era scopul meu acolo. Îmi pare rău că n-am stat mai mult, îmi pare rău că n-am apucat să văd cu atenție o grămadă de locuri. Și datorită lui Eugen, știu acum să exprim în cuvinte întrebarea “dar până când așa, în pripă?”

plat, de toamnă.

tudor — Wed, 08 Oct 2008 10:19:07 +0000

No, urmează să plec la Cluj, la Impact Artfest și respectiv pregătirile pentru acesta. ART Fusion participă cu o piesă de Teatru-Forum, de data asta construită pe un alt calapod decât deja consacratul “Omul cu Visu’”. Rolul meu în aceasta? Voi fi un polițist episodic și neutru, a cărui particularitate e însuși faptul că duce o acută lipsă de particularități. Ca și rolul pe care l-am avut în “Condimente”, el va ieși (teoretic) în evidență tocmai prin platitudinea sa. Deci da. Așa-mi trebuie dacă nu particip activ la construirea piesei. Voi vedea în schimb mai de aproape acest oraș pe nume Cluj.

Tren de noapte singur și cazare la hostel, iar al meu laptop va rămâne cu siguranță la serviciu, unde va fi în siguranță. În cazul în care voi găsi vreun wireless pe undeva, veți constata deci din partea mea o acută lipsă de diacritice, și în general un discurs plat; pentru că a încerca să exprimi ceva printr-un personaj cu discurs plat e cam ca și când ai scrie pe blog de pe un handheld fără tastatură qwerty. Darla întoarcere plănuiesc să vă arăt poze, poate și filmulețe, cine știe? Mă întorc luni, și poate reușim să fim cu toții sănătoși.