27
Don’t Worry, I’m a Web Developer
Am purtat de multe ori, de obicei la petreceri, următoarea discuție (aproximativ):
Interlocutor: Cu ce te ocupi?
Tudor: Sunt programator pentru web.
De multe ori, ea se oprește aici, domeniul fiind unul străin interlocutorului. Oricât de mult m-aș întrista că nu trăim într-o țară de programatori web și că nu pot să agăț tipe lăudându-mă cu lungimea liniilor de cod, am ajuns să apreciez prezența de spirit a acelor interlocutori care își dau seama că nu este o mare rușine să nu cunoască un domeniu-nișă, admițând zâmbitori că nu au idee “cu ce se mănâncă” așa ceva.
Moral, îi situez cu mult deasupra mea în timpul examenelor de la Politehnică, transcriind zâmbitor rezolvările de la colegul din față, mereu mai bine pregătit decât mine. Mai sunt câțiva interlocutori care mă întreabă dacă se câștigă bine sau de cât timp lucrez, poate din politețe, sau poate pentru că se pregătesc să își schimbe radical cariera. Întrebări care deși mi se par ușor offtopic, sunt totuși în limitele normalului.
Cireșele încep să apară pe tort atunci când interlocutorul încearcă să stabilească un raport între noi, scop în care încearcă să deschidă un subiect din acest domeniu pentru că, știe el din filme, programatorii nu știu să vorbească decât despre programare. Să zicem că e de iertat această abatere de la logică, întrucât e greu să judeci un om a cărui unică opțiune socială este să pornească o discuție despre dezvoltarea web, cu grația unei pisi care pornește o discuție despre mașini cu un mecanic auto.
Amuzamentul maxim apare atunci când încearcă să se arate un fin cunoscător al subiectului, punând întrebări de specialitate ca “A, ești web-designer? Am și eu un văr…” sau “A, faci saituri de-alea? Am și eu un văr, lucrează la HotNews…”. Pentru că și pisi are un gagi care conduce o mașină, ceea ce înseamnă că ea și mecanicul auto au multe în comun. Și se întâmplă câteodată să dau peste acest interlocutor bine-intenționat care îmi zice “auzi, am eu o idee de afacere pentru tine: un magazin online cu piese de calculatoare. Ascultă-mă pe mine!”.
Cu alte cuvinte, “acum… eu habar n-am despre ce spui tu acolo, dar pentru ca sunt mult mai inteligent ca tine, pot să deduc logic în câteva minute tot ce ție ți-a luat câțiva ani să înveți de pe net sau de la alții, și să port cu tine o discuție informată.”
Data viitoare când voi cunoaște un dentist, de exemplu, voi începe următoarea conversație:
Tudor: Si, cu ce vă ocupați?
Dentistul: Sunt dentist..?
Tudor: Și, lucrați cu plombe, cu de-astea?
Dentistul: Mda…
Tudor: Da, pai știu cum e, ca și vărul meu lucrează la o farmacie și vinde mereu periuțe de dinți.
Dentistul: Da… Va cred…
Tudor: Auziți, dumneavoastră vă pricepeți la asta cu igiena orală, vă cer și io un sfat: prietena vărului meu…
20
Motive
Asa cum poate ați observat, am lipsit de pe blogul cel rau săptamana asta. Daca nu ați observat, vă urez bun-venit, vizitatorilor noi care sunteți!
Ce am facut între timp? Nu că vreau să știe lumea, ci pur și simplu ca să vă închipuiti ce aș fi putut să scriu în urma acestor experiențe și să aveți un fals sentiment de împlinire.
Vineri, sâmbătă, duminică, Training of Trainers cu ANSIT, livrat de CODECS. Primul modul, cel de public speaking, pentru mine probabil și ultimul. Nu că ar fi fost nasol și nu aș mai vrea, dar mă îndoiesc sincer că am să mă calific pentru modulul următor. Eh, mă duc acasă și mai învăț.
Luni, 17 noiembrie este ziua în care s-a ținut ONG Web 2.0. Cu 24 de ani înainte, fericirea făcea un scurt popas în casa familiei Marciu. 24 de ani de la popas aveam să capăt noi perspective asupra lui Web și a felului în care nu îl văd românii. În principiu, e-mail, messenger și primit filmulețe de pe YouTube.
Acestea fiind zise, sper să ne găsim sănatoși mâine, și vă rămân dator cu 4-5 entries.