4
Blogul cel rău V3
Cadou pentru voi, dragi cititori: această nouă temă de wordpress (via Smashingmagazine). Imediat vă zic și de ce. Un fel de beta, nu toate merg așa cum mi-aș dori, dar în timp dezvoltatorul web din mine își va face răbdare. Că doar nu arde.
Găsesc printre taste un nou motiv de bucurie. Ceea ce citiți acum este un blog entry ce are numărul 100. 100 de entries din iulie 2005 până acum, undeva între 4/lună și 1/săptămână, destul de aproape de ce îmi propusesem inițial. Dar în loc să mă bat singur pe spate, voi recapitula puțin. Atunci când am început un blog, am intrat în ceva ce mi se părea atunci a fi un peisaj trist, autointitulat “blogosfera”. La vârsta de 100 de entries pot să declar că, în esenta, nimic nu s-a schimbat, și să mă consolez cu gândul că măcar nu trec pe listă încă un punct de reper al îmbătranirii mele.
Încă se poartă agregarea de conținut, alegerea arbitrară a unei păreri proprii, sămânța de scandal din care cresc clickuri. Încă se mai poartă egocentrismul și îngâmfarea, încă se mai poartă stilul agresiv la adăpostul domiciliului necunoscut. În cele din urmă, e un business: se identifică o nevoie a consumatorului internaut de scandal și agresivitate, se găsește un țap ispășitor, și dă-i! Subiectul fierbinte generează interes, interesul generează clickuri, clickurile generează trafic, iar bannerele curg lanț.
În această ordine de idei, noul design de blog vine cu mai mult spațiu ce ar putea fi si publicitar. Deci dacă aveți o cauză nobilă sau o idee interesantă, contactați-mă pentru a primi niște vizibilitate la mne pe blog. Evident, nu vo face asta prea des, și evident voi decide unde, cum și cât timp. Dar hei, e gratis.
Mă întreb cum ar arăta o lume fără advertising, sau chiar una în care advertisingul ar fi ilegal. Eu unul nu îmi pot imgagina, și asta mă sperie puțin. Mă întreb dacă persoanele publice ar mai avea blog, sau dacă siteurile de prezentare ar mai exista. Dar mai ales mă întreb dacă Vali Petcu ar mai purta tricou cu “Zoso”. Unde e limita dintre informație și reclamă? Oare va avansa această limită până când brandingul va dispărea cu totul?Oare am ști să trăim fără ca cineva să ne polueze mințile? Pentru că eu cred că dacă brusc nu ni s-ar mai băga pe gât diverse ne-am simți al naibii de bizar.
3
Să comunicăm, așadar!
Am decis recent să postez un comentariu pe blogul lui Lucian Sârbu. Lucian, obisnuit cu lipsa de comentarii, a fost luat prin surprindere și a decis să îmi răspundă cu subtextul “ba p-a mă-tii, țărane!” și să îmi dea bann. Lucian, dacă știam că o să fii atât de supărat nu mă luam de obiceiurile tale de petrecere. Îmi pare rău că primești critica, fie ea și altfel decât constructivă, în acest… fel.
Nu voiam să dau o așa de mare importanță încât să postez aici, dar ai decis să mă reduci la tăcere, și asta m-a umplut de lacrimi. Mai erau unii care procedau așa, însă credeam că au dispărut în ’89. Aș fi înțeles să te superi dacă aș fi exprimat altceva decât parerea mea, sau aș fi exprimat-o altfel decât civilizat. Asta e, nu ne-am putut înțelege, sunt la fel de trist ca și tine din cauza asta. Parcă văd că o să îmi respingi și cererea de prietenie de pe hi5.