The watchers

Există acest subiect fierbinte al momentului, monitorizarea apelurilor telefonice și a comunicațiilor electronice. Acesta este primul pas spre un viitor orwellian exact așa cum a îmbrățișa copiii este primul pas spre pedofilie și incest.

Toată lumea se împotrivește vehement, iar eu mă întreb de ce am devenit cu toții brusc persoane publice. O categorie specială în acest sens sunt bloggerii, care postează online detalii despre viața lor, dar se revoltă vehement la gândul că s-ar putea ca un polițist să știe când a sunat acasă, dacă va fi suspectat de a fi comis o infracțiune gravă. Pentru că da, a omorât cu sânge rece un om, dar ce se face acum, că se va ști că a sunat la mama să îi mărturisească. Îi va distruge reputația în închisoare, ca să nu mai vorbim de cea online. Iar eu îmi aduc din nou aminte de bancul cu bătrânelul și rahatul.

Ni s-ar părea mai degrabă normal ca în timp ce tehnologia avansează, singurii care beneficiază de asta să fie infractorii. După aceleași principii poliția ar trebui să alerge călare după infractori, încercând să le aplice săbii peste ceafă. Mă mai întreb: dacă Inchiziția ar fi avut la dispoziție metodele de supraveghere de azi, ar mai fi murit atâția oameni degeaba? Sau pur și simplu terorismul este noua vrăjitorie?

Oricine ar fi dispus să investească timp și ceva resurse ar putea urmări pe oricare alt concetățean, dar ni se pare anormal ca Poliția să poată să o facă. Știm cu toții, polițiștii se împart în două categorii: cei care n-au ce face și se distrează citindu-ne SMSurile porcoase și cei care sunt perverși și intră în WCul din secție cu SMSurile noastre porcoase printate pe câteva foi A4. Niște nemernici cu toții, se masturbează pe banii noștri, din impozitele pe care angajatorii nostri le platesc pentru salariile noastre declarate minime pe economie.

Dar putem sta liniștiți: intrarea în vigoare a deciziei a fost amânată, până la iarnă putem continua cu toții liniștiți conspirațiile online. La iarnă totul se va schimba. La iarnă vom face petiții online ca să schimbăm lucrurile la loc. Sistemul e prost, și nu e treaba noastră să găsim altul mai bun. Unica noastră datorie, ca cetățeni, este să avem grijă de drepturile și libertățile proprii, și apoi să scuipăm între ochi societatea pentru că, mama ei, a crescut ca o buruiană.