11
Toporul și solidaritatea
În cultura creștină, misoginismul a luat probabil naștere odată cu scrierea Bibliei, manifestându-se în multe feluri de-a lungul timpului, și exisistând chiar și în societatea modernă. Mișcările feministe au reușit, în cea mai mare parte a țărilor civilizate, să obțină drepturi egale pentru femei, precum și o schimbare de statut în societatea modernă. Din păcate, aceste progrese sunt umbrite de inerția pe care o are acest proces, și de atitudinea pe care a format-o vizavi de misoginism. Și asta voi vrea să devolt astăzi, asumându-mi riscul de rigoare.
Aparent am stârnit zilele trecute niște sentimente nu tocmai prietenoase în rândurile publicului meu feminin: am făcut o glumă cu tentă sexuală, îndreptată la adresa unei ipotetice fete. În urma comentariilor, am fost tentat să explic elaborat că gluma seamănă cu sloganul electoral “încearcă și cu o femeie!”, sau să trimit către Google și Wikipedia. Cred însă că ceea ce s-a întâmplat este mult, mult mai interesant ca fenomen, în sensul că poate fi extrapolat pentru discriminare în general.
Oricât am fi evoluat din timpurile biblice, există în continuare discriminare pe criterii de sex, așa cum există discriminare pe criterii de rasă, vârstă, sexualitate, etnie, și multe altele. Voi repeta: există discriminare, și acesta nu e un fapt pozitiv. Spre deosebire de alte vremuri însă, aceasta nu este omniprezentă. Pe de altă parte, pentru a se susține, mass-media a încurajat subtil grupurile defavorizate să devină foarte sensibile, în consecință, acestea vor avea de multe ori o percepție exagerată asupra nivelului de discriminare dintr-o situație anume.
Via Ion Sârbu: Vasile avea un topor, și într-o zi a constatat că acesta dispăruse. L-a suspectat pe vecinul său Ion, așa că s-a decis să îl urmărească îndeaproape timp de câteva zile. Zis și făcut, Vasile l-a pândit pe Ion și, într-adevăr, Ion vorbea ca un om care a furat un topor, lucra ca un om care a furat un topor, pășea ca un om care a furat un topor. Chiar și după ce Vasile a găsit toporul, Ion a continuat să bea apă ca un om care a furat un topor, să salute ca un om care a furat un topor, să mănânce ca un om care a furat un topor.
Fetelor! A găsi misoginism în situații banale, a cere populației masculine să se comporte ca și când nu ar fi absolut nici o diferență între sexe nu este atât de cool pe cât ar părea la prima vedere. A ne cere să ne prefacem că nu sunteți fete nu face decât să planteze iar și iar în subconștient ideea că a fi fată este ceva rău sau rușinos, și cu cât înțelegeți mai repede acest mecanism de propagare, cu cât orice grup defavorizat înțelege mai repede că hipersensibilitatea duce la perpetuarea discriminării, cu atât mai repede lucrurile vor sta altfel.
Ader total la cele spuse. Diferentele intre sexe exista si sunt obiective, lasate de la natura. Asadar, nu pot fi trecute cu vederea. De aici rezulta si dinamica drepturilor de egalitate. Nu se poate egalitate in tot. A omite (voit sau nu) aceste aspecte nu duce decat la autodeterminarea propriei discriminari. Daca tu ca om stai mereu setat ca esti discriminat/a, vei filtra astfel toata interactiunea cu mediul… Si astfel Ion va fi mereu posesorul nelegitim al unui topor fictiv ce nu era al lui…
Tudor, ti-am inteles poanta de la articolul respectiv si sunt de acord cu tine, o femeie care se comporta ca un barbat si arata ca un barbat, e barbat. Deci diferente trebuie sa existe.
, perpetuarii speciei si alta e sa spui ce ai spus tu. Da-mi, te rog, un exemplu in care eu nu pot fi egala cu tine sau tu nu poti fi egal cu mine (si nu ma refer la capacitati fizice sau intelectuale care tin de diversitatea umana si nu de sex!).
Cristi, ai trantit-o! Cum adica “Nu se poate egalitate in tot”? Una e sa admitem diferentele fizice si comporamentale care sunt necesare, de sa nu recunoastem
De fapt ai gresit cand ai atins subiectul “egalitate” pt ca nici macar nu se pune problema de egalitate in chestiunea de fata. Din countra, e vb exclusiv de diversitate, iar diferentele nu pot fi judecate decat subiectiv.
Nu se poate egalitate acolo unde anatomia si bio-chimia arata clar ca nu se poate. Si astea evident ca tin de gen, ca o prima variabila foarte generala care duce la diversitate umana. Un reprezentant al genului masculin nu va putea vreodata gandi ca o reprezentanta a genului feminin si invers. Pot incerca, isi pot imagina cum/ce ar gandi celalalt/cealalta in anumite circumstante, pot empatiza cu anumite trairi, pot intelege si accepta anumite atitudini, opinii, dar nu se pot pune realmente unul in locul altuia, oricat s-ar chinui. Fiindca din punct de vedere neurochimic suntem constituiti diferit ca indivizi umani. Ceea ce e evident. Si deajuns pentru a demonstra absenta egalitatii. Ca anumite persoane incarca, involuntar sau nu, termenul de egalitate cu alte conotatii, preponderent socio-politice, asta e treaba lor.
@Cristi, prin egal vrei sa spui identic, nu?
@Iuliana, prin egalitate vrei sa spui sanse egale, nu?
Scuze de intarziere. Poate o sa dezvoltam mai tare subiectul asta intr-un viitor apropiat. Stay tuned
Multumesc, Tudor, ai dreptate. Ma simt foarte prost acum ca nu am incercat sa-i inteleg punctul de vedere. E uimitor cum percep doua persoane diferit acelasi cuvant, in acelasi context. Imi pun problema: oare am reactionat asa pentru ca sunt femeie, pentru ca am aceasta varsta, pentru ca locuiesc in Romania sau pentru ca era joi?
Iuliana, cred ca era joi. E un subiect sensibil, chiar si eu, marele blogger, am avut temeri vizavi de a il aborda.