Tudor din miez

Carapacea mea ma dezamageste, fapt care ma face sa ma gandesc la cat de des o dezamagesc eu pe aceasta. Prin carapace ma refer la carnea mea. Relativ recent mi-am facut rost de o superba bronsita, bronsita care m-a incapacitat timp de aproape o saptamana, si care, in mod indirect, mi-a generat o restanta in mediul universitar. 

Aveam sa constat cu aceasta ocazie cat de fragil este omul de fapt. Nasol, nu? Pai da, dar nici eu nu am fost tocmai usa de biserica, mai ales ca sunt, asa cum am zis, din carne, si nu din lemn. Saptamana premergatoare imbolnavirii mele a reusit in cele din urma sa cumuleze cam 14 ore de somn, mare parte din acesta in reprize de 15-30 de minute. Putem asadar sa constatam ca mi-am meritat soarta. Era un proverb cu semanat vant…

Seinfeld avea un monolog in care spunea despre cum ‘night guy’ ii trage lui ‘morning guy’ tzeapa stand pana tarziu sa petreaca. Asemanator, Chris Livingston spunea ca isi bate mereu joc de ‘Future Chris’, lenevind in loc sa munceasca, stiind ca acesta din urma va trebui sa recupereze si ca nu va avea cum sa se razbune. 

Extrapoland, Tudor din trecut si-a batut joc de mine, exact cum ne batem amandoi joc de Tudor din viitor. Mai mult, Tudor-miezul ii trage o mare tzeapa lui Tudor-carapace alegand sa nu doarma sau sa nu isi ia antibioticele. Dar ce-o sa faca Tudor carapace? N-are cum sa isi extirpe creierul, caci atunci nu i-ar ramane decat sa scrie articole pentru Libertatea sau sa predea la Politehnica.