Violenţa ca trend Web 2.0

Oricare două pizza sunt diferite şi totuşi seamănă un pic între ele: până şi cea mai exotică dintre ele poate fi recunoscută ca fiind pizza. În consecinţă, este populară. Departamentele marketing ale diferitelor companii s-au trezit aşadar într-o dimineaţă şi au gândit: “Frate, ce vrea lumea? Pizza! Hai să scoatem cât mai multe produse cu aroma asta!”. Ce dacă utilizatorul nu va mai face diferenţa dintre mâncare şi aromă, ce dacă această ubicuitate o va degrada ca şi concept?

Analog, acum ceva vreme, au început să apară pe siteuri tot mai multe elemente Web 2.0. De exemplu, un site pe care l-am văzut avea trei tag clouds aproape identice, cu cele mai noi, cele mai populare şi cele mai folosite taguri. Cam ca Bake Rolls, chips şi popcorn cu aromă de pizza. Designeri, luaţi aminte! Superficialitatea se vinde.

Haideţi să punem tag clouds şi previews de la snap.com şi butoane şi headere stil Vista, şi steluţe de tip “new!”. Haideţi să facem asta fără să ne gândim de ce sau cui ar putea folosi aşa ceva pe siteurile noastre. Şi mai bine, hadeţi să o facem fără să gândim, punct. Haideţi să facem asta, pentru că asta vedem în jur.

Şi dacă tot o facem online, haideţi să o facem şi în viaţa reală: haideţi să ne lăsăm influenţaţi de violenţa din jur şi să ucidem fără motiv o pisică în scara blocului. Mai bine, haideţi să o ucidem în chinuri: să o strângem de gât, să o izbim de perete şi să o lovim neîncetat cu picioarele. Haideţi să râdem şi să ne distrăm în timp ce facem asta. Şi haideţi să filmăm toate atrocităţile astea cu telefonul mobil şi să publicăm pe Internet.

Web 2.0: comunitate, culoare, conformism. Şi un pic de user generated content cu reality bites şi new and unconventional media. De ce? Pentru că alţii par să ştie de ce, pentru că e la modă, dar mai ales pentru că putem.